Pentru că nu prea mai au de unde să facă rost de bani, teoreticienii finanţişti ai PSD-ului s-au gândit să arunce în populaţie cu gaze, benzină şi motorină! Mâine-poimâine, o să ne trezim cu toţii şi cu câte o petită de aur de la Roşia Montană venită, cu ceva întârziere, prin poştă.

Din seria „Pesediştii spun lucruri trăsnite“, Darius Vâlcov şi Eugen Teodorovici au găsit soluţia briliantă la problemele guvernării Dăncilă: plafonăm preţul la gazele naturale şi dăm benzină şi motorină aproape pe gratis. Oare cum e posibil ca un ministru de finanţe să propună eliminarea accizei? În ce ţară trăim?

Aceşti băieţi de bani gata care frizează ridicolul cred că singura problemă a guvernării lor minunate este inflaţia. Or, în mintea lor, ei cred că singura sursă a inflaţiei este creşterea preţului la energie şi la carburanţi, uitând că, de fapt, politicile nesustenabile de creşteri de salarii, pensii, pensii speciale şi restul de cadouri acordate au pus economia în genunchi, alimentând o utopie: creşterea bazată strict pe consum.

Sigur, cine contrazice ce scrie in ceaslovul guvernării PSD-ALDE trebuie tras pe roată pentru că este vânzător de ţară! Este amanetat de multinaţionale şi vrea să dea pe nimic avuţia ţării. Economic, PSD a dovedit, încă o dată, că este condus de nişte iluminaţi aventurieri care n-au decât şcoala vieţii şi sunt rupţi total de realitate. Iar cuplul Vâlcov-Teodorovici riscă să devină varianta modernă a lui Păcală şi Tândală.    

Cine va beneficia de gazul ieftin de la Darius Vâlcov

Darius Vâlcov, consilierul premierului, a avut ideea strălucită de a propune blocarea la 55 de lei/Mwh a preţului de achiziţie al gazului natural din producţia internă, în baza argumentului suprem folosit la toate ideile intervenţioniste promovate de PSD: apărarea consumatorului.

Plafonarea la 55 de lei/Mwh nu le va aduce gospodăriilor o factură mai mică pentru că, piaţa gazelor naturale, doar la consumatorii industriali este liberalizată. La consumatorii casnici, preţul este fixat de ANRE şi va fi aşa până în 2021.

Aici, furnizorii de gaze naturale vor dansa la fiecare leuţ plătit de gospodării. Preţul de producţie este doar o componentă din preţul final la factura lunară iar, de când acesta nu a mai fost fixat de stat, marii perdanţi au fost E.ON şi Engie. Sigur, am trecut cu rapiditate peste tupeul celor de la Engie, o companie foarte apropiată de Gazprom, care îi ameninţa pe români, în prag de iarnă, că s-ar putea să rămână fără gaze pentru că, groso-modo, şi-a văzut profitul diminuându-se.

Marii consumatori industriali care n-au mai investit în retehnologizări pentru a onora ţintele de mediu şi care au fost abonaţi la gazul ieftin de la stat vor sparge şi ei şampaniile de bucurie iar Ioan Niculae, probabil, o să-şi mai cumpere încă un elefant împăiat! Până la urmă, Interagro, Azomures Alro sau Mittal vor produce bunuri pentru export folosindu-se de gazul ieftin românesc iar valoarea adăugată se va duce peste hotare, acolo, unde, piaţa de desfacere este mult mai mare iar cererea pentru aluminiu, oţel sau mase plastice se situează la un preţ mult mai competitiv decât în ţară.

Primarii pesedişti îşi freacă şi ei mâinile de bucurie. Conform modificărilor aduse la Legea 123, UAT-urile pot înfiinţa societăţi care să presteze servicii de furnizare de gaze naturale. La un preţ atât de mic, pot să producă şi bani şi pot lansa, totodată şi programul „Gaz pentru voturi“.

De ce statul le întoarce spatele producătorilor

Pentru că poate! Până la urmă, pentru acest tip de oameni ca Darius Vâlcov, orice este tranzacţionabil pe lumea asta, chit că este vorba de gaze sau tablouri. Aşa că producătorii care au vrut stabilitate şi predictibilitate fiscală în schimbul investiţiei în Marea Neagră s-au trezit vânturându-li-se ideea plafonării preţului de producţie. Mulţumiţi?  

Pe de altă parte pentru statul român ar fi trebuit să fie o bucurie că două companii, la care este acţionar, înregistrează profituri mari şi că au găsit pe piaţa internă posibilitatea de a vinde o marfă la un preţ competitiv.

În ultimii doi ani, din aceste profituri mari, PSD s-a înfruptat mai ceva ca Dracula. De la Romgaz, de exemplu, compania statului, blestemată de Darius Vâlcov pentru că a avut tupeu să facă profit, Guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă au luat sub formă de dividende peste 2 miliarde de lei în doi ani! Asta pe lângă impozitul pe profit şi banii încasaţi la buget din diferite taxe şi din redevenţe. Acelaşi lucru, la o scară mai mică, pentru că acolo este acţionar minoritar, s-a întâmplat şi cu OMV-Petrom.

Aceşti bani nu au fost direcţionaţi de stat pentru a ajuta consumatorul vulnerabil, ci au finanţat pensiile speciale, de exemplu, sau salariile pe care şi le-au votat parlamentarii. Adică, după ce Guvernul a muls companiile producătoare de gaze la înregistrarea profitului, în final, le-a dat şi un şut în fund!

Pe scurt: cel mai mare beneficiar al profitului celor două companii a fost bugetul de stat iar consilierul premierului, cu mânie proletară, le înfierează că de ce au avut profit! Într-o economie de piaţă a avea profit nu este ceva obscen, a-ţi rămâne bani după salariu nu este un păcat, a pune bani deoparte nu încalcă vreo lege a moralei. Iar businessman-ii din PSD o ştiu cel mai bine.

La OMV-Petrom, dacă cineva avea curiozitatea să se uite peste datele financiare din 2017, ar fi văzut că cea mai mare contribuţie la formarea profitului au avut-o veniturile obţinute din comercializarea de carburanţi. Iar asta s-a întâmplat pentru că, în primele 9 luni ale anului, Guvernul a scos supraacciza de 7 eurocenţi. Atunci când a reintrodus-o, veniturile din vânzarea carburanţilor au scăzut. Dacă scoateţi acciza, s-ar putea să trezim invidii până în Emirate sau Qatar. 

Ce se întâmplă într-un scenariu cu un preţ de 55 de lei/Mwh la producţia de gaze naturale

Anomalia în acest caz este că producătorii vor fi puşi în situaţia de a vinde la un preţ de 55 de lei şi să fie taxaţi ca şi când ar comercializa la 110 lei, nivelul preţului de referinţă la care se calculează redevenţele şi stabilit de ANRM la începutul anului în strânsă corelaţie cu oscilaţiile de preţ de pe Piaţa Zilei Următoare de pe bursa austriacă Baumgarten.

Este ca şi când producătorii de roşii din Piaţa Obor sunt restricţionaţi de stat să-şi mai vândă marfa la un preţ mai mare de 2 lei pe kilogram şi, apoi, tot statul vine şi spune că îi va taxa ca şi când ar fi vândut kilogramul la 5 lei, în funcţie de o cotaţie dintr-un market din suburbia Vienei.

Dintr-o joacă populistă începută într-o emisiune, Teodorovici şi Vâlcov riscă să se transforme, din nimic, în groparii producţiei de gaze româneşti şi ai securităţii energetice a României, aruncând în aer trei companii strategice pentru ţara noastră.

Sigur, ei nu vor pleca imediat din Piaţa Obor, dar vor face tot ce este posibil ca să-şi scadă costurile. Nu vor mai alimenta cu apă sera, nu vor mai cumpăra acelaşi număr de pliculeţe de seminţe, numărul oamenilor care aveau grijă de producţie va fi diminuat iar cantitatea de roşii va scădea.

În cazul producătorilor de roşii, consumatorii se vor duce la altă piaţă dacă nu vor găsi destule produse. În cazul gazelor naturale, consumatorii se vor orienta spre gazul de import pentru a fi asigurat necesarul de consum. Iar această idee prostească de a bloca preţul de producţie la un nivel necompetitiv va însemna o invitaţie pentru gazul rusesc, unica sursă de import de care România beneficiază. Producţia românească va fi ieftină şi insuficientă, gazul de import va curge liniştit la un preţ mult mai mare, competitiv pentru Gazprom.

Adio, pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră

Chiar şi la un preţ de producţie de 55 de lei/Mwh, Romgaz, de exemplu, nu va pleca nicăieri, doar este al statului, dar OMV, probabil, va lăsa Petrom să băltească sau să îl va ceda altei companii. Cert este că nimeni nu va mai investi bani în proiecte noi, recuperarea zăcămintelor epuizate va fi abandonată, iar, producţia va fi diminuată.

Probabil că şi Exxon îşi va vedea de drum sau va amâna pentru mulţi ani de-acum înainte exploatarea gazelor din Marea Neagră. Ancheta Comisiei Europene deschisă împotriva Romgaz, Transgaz şi OMV-Petrom se va finaliza, probabil, cu o amendă usturătoare şi cu un infringement. Grantul european pentru BRUA va fi anulat iar conducta va fi construită, mai mult ca sigur, din banii noştri.

Dintr-o joacă populistă începută într-o emisiune, Teodorovici şi Vâlcov riscă să se transforme, din nimic, în groparii producţiei de gaze româneşti şi ai securităţii energetice a României, aruncând în aer trei companii strategice pentru ţara noastră.