Aproape că s-ar putea spune că avem de-a face la Râmnicu Vâlcea cu un nou „teatru al tineretului”. Ceea ce e foarte bine. Dar, în pofida faptului că nu este o instituţie de spectacole chiar foarte nouă, că are deja câţiva ani de existenţă care nu au trecut neobservaţi, fiind marcaţi de multe premii la festivaluri naţionale şi numeroase nominalizări la categoria „debut” a premiilor UNITER, Teatrul „Anton Pann” are şi o problemă. Care nu îi este specifică numai lui.  Dimpotrivă. Se confruntă cu ea şi colective teatrale cu un plus de tradiţie. Aceea a cvasi-absenţei actorilor „de vârstă”. De unde o anume limitare a opţiunilor repertoriale. În consecinţă, trebuie căutate şi montate cu predilecţie „piese cu tineri şi despre tineri”. Care, e foarte adevărat, nu corespund numai componenţei actuale a trupei, ci şi aşteptărilor spectatorilor şi ei preponderent tineri.

Iată, cred, unul dintre motivele pentru care, reinvitat să monteze la respectivul Teatru, după succesul reprezentat de spectacolul  O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii, spectacol care, în reprezentaţia văzută cu ocazia Teen-Fest-ului bucureştean mi s-a părut încă şi mai bun decât atunci când l-am văzut prima dată la el acasă, regizorul Vlad Massaci a optat pentru piesa Stags & Hens a lui Willy Russel. Scrisă în 1978, adică la vreo zece ani de la începutul revoluţiei sexuale din Occident, la un deceniu după celebrul şi azi atât de controversatul şi criticatul Mai ’68 din Franţa. Ecranizată în 1990 în filmul Dancin’ thru The Dark. O piesă care s-a mai jucat la noi. Prin 2011, de pildă, scrierea a avut parte de un spectacol mai degrabă studenţesc găzduit de Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu. Vlad Massaci a simţit nevoia unei noi traduceri, realizată de el însuşi în colaborare cu Cristi Juncu. Dar şi nevoia unor mici operaţiuni de cosmetizare, a unor liftinguri discrete căci ceea ce părea revoluţionar şi scandalos în modul în care se comportau şi vorbeau tinerii la finele deceniului opt al secolului trecut ar arăta, cred, teribil de convenţional şi de plicticos tinerilor din zilele noastre. Care sunt ori vor să pară mai non-conformişti. Pe acest a vrea să pară mizând, de altfel, destul de mult şi piesa, dar mai cu seamă spectacolul.

În care e vorba despre o dublă petrecere a burlacilor. De fapt, a burlacilor şi a burlăciţelor.

Linda şi Dave urmează să se căsătorească, aşa că îşi îngăduie o „ultimă zi de libertate”, în compania prietenelor, respectiv a prietenilor. Dacă Dave, interpretat de Ciprian Nicula, puternic „magnetizat”, habar nu are de ceea ce se întâmplă, rămânând în consecinţă indiferent şi „mangă” până şi la reîntâlnirea cu Billy (Andrei Cătălin), „pretenar” din liceu devenit vedetă rock încălţată cu cizme de damă, mitizat pentru câteva zeci de minute de Kav (Vlad Bîrzanu), parţial  şi de Robbie (Andrei Brădean), demitizat drastic de durul Eddy (Olimpiu Blaj) ca şi la „curajul deşteptat” al lui Peter (Tavi Costin), cu totul altfel stau lucrurile în tabăra fetelor. Acolo unde viitoarea „femeie la casa ei” Linda (Szász Réka) e cea mai rezervată. Având nevoie de stimulente în a face ultimele nebunii din viaţa ei din partea prietenelor. Bernadette (Mădălina Ciotea), Frances (Ama Şuşca), Maureen (Iulia Antonie), Carol (Simona Arsu). Care şi ele se înmoaie brusc la gândul că vor putea da ochii cu „tabăra băieţilor” care- ghinion!- au ales acelaşi club pentru a se destrăbăla. În faţa iminenţei întâlnirii praful şi pulberea se alege de curajul fetelor. Până şi de curajul celei mai non-conformiste dintre ele, Bernadette. Destul de rezervată e Linda şi cu ocazia reîntâlnirii cu Billy, fostul ei iubit din adolescenţă. Asta cu toate că un pic de emoţie, dar şi un dram de ezitare totuşi o încearcă. Rezerva asta nu ştiu dacă nu vine cumva mai mult dinspre interpretă, decât dinspre personaj. Tare mă tem că da.

Toate secvenţele spectacolului se petrec la toaletă. În mai toate se vorbeşte ceva „mai decoltat”. Şi cam prea tare şi uniform. De unde revolta unor critici un pic mai pudibonzi care au amendat drastic spectacolul. În orice caz, mai dur decât era cazul. Critici care, chitiţi să se revolte, nu au băgat de seamă că atât piesa, cât şi spectacolul sunt gândite pe modelul „lumii pe dos”, o lume îngăduită ca atare preţ de o zi. După care totul revine la normal. La un normal care, la urma urmei, este specific şi montării.

Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea- FEMEI/BĂRBAŢI (STAGS AND HENS) de Willy Russel; Traducerea: Cristi Juncu şi Vlad Massaci; Regia: Vlad Massaci; Scenografia şi light design: Andu Dumitrescu; Cu: Mădălina Ciotea, Szász Réka, Ama Şuşca, Iulia Antonie, Simona Arsu, Vlad Bîrzanu, Andrei Brădean, Olimpiu Blaj, Ciprian Nicula, Tavi Costin, Andrei Cătălin şi Vasile Marinoiu; Data reprezentaţiei: 30 octombrie 2015