Maghiar-român-german, scriitor şi muzician şi cineast, traducător cu har al multor opere maghiare dintre care în ultimul timp a radiat Trilogia transilvană a lui Miklós Bánffy, opozant public al ceauşismului şi mai apoi al funarismului, Marius Tabacu nu mai este. 

A făcut parte din familia celor care nu pot fi descrişi într-un singur cuvînt: avusese atîtea domenii că devenea limpede că omul se ridică deasupra domeniilor ca un veritabil curcubeu spiritual. Se înrudea cu Smaranda Enache, Octavian Buracu sau Nicolae Balotă prin faptul că avea nume românesc şi era acasă totuşi în cele trei culturi din Transilvania. Sunt păreri conform cărora romanul lui Bánffy este chiar mai bun în româneşte decît în maghiară, afirmaţie care atestă pluriculturalismul traducătorului şi arta lui impecabilă.

Nu sunt mulţi asemenea oameni. Cînd mă gîndesc la o Transilvanie ideală, mă gîndesc la ei. Sigur că idealul nu se înfăptuieşte niciodată, dar cu dispariţia unuia ca el, dispare şi o fîşie de speranţă. Rămîn volumele, amintirile, lucrurile pe care le făcuse, dispare însă personalitatea care le-a înglobat într-un întreg compact pe toate acestea. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace!