S-a bazat pe câteva atu-uri şi numesc aici nivelul ridicat al ansamblurilor de balet şi instrumental, invitarea de realizatori valoroşi, alături de un dirijor-surpriză care s-a dovedit performant, folosirea de interpreţi tot asemenea. Demersurile s-au confirmat în seara premierei.

Fostă balerină, actualmente coregrafă, Amalia Mîndruţiu a deţinut rolul titular din „Cenuşăreasa“ în repertoriul său stabil şi faptul se simte, cunoaşterea, experienţa prevalând. În parametri clasici, a conceput producţia cu mână sigură, cu ştiinţă a conturării personajelor, într-o diversitate de tipologii care încântă.

Surorile, Mama şi Prinţul

Iată, cuplul celor două surori vitrege, asociat mamei lor (imaginată de coregrafă în travesti), „relele“ poveştii, este absolut senzaţional ca expresie şi mişcare. Le numesc pe Roua Spătărescu şi Monica Ailiesei, alături de Alexandru Sebeşi, trei excelenţi balerini de caracter, caraghioşi, zaveratici, cu coafuri extravagante şi look ridicol, interpreţi – maeştri ai gagurilor care au rupt, au distrus orice senzaţii de monotonie. Imagini savuroase au fost la tot pasul, culminând cu „agresiunile“ asupra Prinţului din scena balului, de tot hazul. Până şi diferenţa de înălţime, de gabarit dintre mama vitregă şi cele două surori a adus un efect comic irezistibil.

Viviana Olaru şi Ovidiu Matei Iancu

În rolul titular, Viviana Olaru a creat atmosfera poetică încă de la primul dans cu… mătura, plutind diafan, unduitor, pentru ca apoi, în scena vrăjilor făcute de Zână (Mizuka Okamoto) să renască în spirit şi speranţă, visătoare, la aşezarea coroniţei, la aducerea rochiei strălucitoare, a condurilor de cleştar. Şi în scena balului, Viviana Olaru a dansat ca o nimfă, încheind seara în „Amoroso“ cu mişcări eterice, complicate, către tărâmul vrăjit al dragostei. Partener în rolul Prinţului i-a fost excelentul Ovidiu Matei Iancu.

Erica Pinzano        

Notam clasa artistică a ansamblului coregrafic. Trebuie amintite obligatoriu câteva nume, generatoare de vivacitate în spectacol, alături de principali: Sergiu Cotorobai (bine conturat, timoratul Tată), Hirohito Ikeuchi (spectaculos Bufon), Sarasa Nagamine, Mariya Lozanova, Erica Pinzano, Anca Andronache (conducătorii grupurilor „Anotimpurilor“), Erica Pinzano (acrobatica solistă şi conducătoare a grupului de „Dans spaniol“), Cristina Pavone, Răzvan Vieriu, Maria Cotorobai, Andrei Dexamir, Imogen Moss, Radu Alexandru (componenţi ai „Dansului oriental“).

Atmosfera de basm a fost creată şi de scenografele Adriana Urmuzescu şi Maria Eşanu, prin decor simplu, cu multe perdele şi, îndeosebi, prin frumoase costume sclipitoare sau în care coloristica a venit cu nuanţe preţioase de roşu, verde, bleu…

La pupitru, tânărul dirijor Leonard Boga de la Opera Braşov a fost muzicianul-performer care a redat o partitură de o textură sonoră pretenţioasă, complexă. Cu tactare riguroasă, a construit totul în cel mai autentic stil, a acordat tempourile cu cerinţele platoului şi, cel mai important, a corelat culorile orchestrale cu sugestivitatea mişcărilor, a atitudinilor din scenă, configurând o simbioză exemplară. Susţinerea expresivă din fosă a fost unul dintre succesele serii, acordat prestaţiei coregrafice. S-au validat în acest mod şi progresele făcute de instrumentiştii ieşeni în ultimii ani.

Feeria fantastică s-a regăsit în sonorităţi minuţios studiate, paşii aeraţi ai Cenuşăresei s-au reflectat în fineţea tandră a orchestrei, „Dansul spaniol“ s-a apropiat de nervul iberic, „Dansul oriental - Orientalia“ a avut mister, valsurile au pulsat în ritm tradiţional. Binemeritată a fost, la final, prezentarea întregii orchestre pe scenă, spre a culege aplauzele entuziaste ale publicului, alături de interpreţi şi realizatori.

După debutul în acest spectacol de balet, aştept ca Leonard Boga să dirijeze şi voci, şi ansambluri de operă, cu aceleaşi rezultate. Perspectivele sunt mari.

„Cenuşăreasa“ de Prokofiev, un nou succes la Opera Naţională Română Iaşi.