Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Zilnic este exhibat într-un mod obscen un contract semnat între directorul artistic al baletului, dl Johan Kobborg, şi ONB, în valoare de 7.300€ brut. Brut, şi nu net, întotdeauna se incriminează suma cea mai mare posibilă. Valoarea netă a acelui contract se învârte în jurul a 5.000 €. Cum? De la statul român? Da.

O imensă ipocrizie ne face să uităm că atât la Guvern, cât şi la partidele politice (care sunt furnizorul principal de miniştri şi secretari de stat) există consultanţi străini care încheie contracte de consultanţă cu statul. În general, sumele plătite pentru consultanţii experţi sunt foarte mari: de pe la 800€/zi până la mai multe mii. Pe zi. Asta înseamnă cam 16.000 €/lună, brut. Dar se poate ajunge uşor şi la 25.000 €/lună. Bani de la stat.

Cine a lucrat într-o corporaţie ştie că un consultant tehnic de valoare strategică medie ridică cca 400-450 €/zi (adică 8-9.000 €/lună). Există mulţi top manageri români care, fără să fie patroni şi nici măcar CEO, ajung să câştige sume mai mari de 10.000 €/lună, net. Comparativ cu ei, demonizaţii 7.300 € brut sunt chiar inofensivi.

Asemenea contracte sunt o obişnuinţă în lumea reală. Mai mult, un contract de consultanţă nu înseamnă că expertul stă aplecat peste umărul clientului şi-i şopteşte la ureche: „Nu cred că e bine” sau „Ai putea să faci asta”. Un expert face singur o mulţime de lucruri, în funcţie de amploarea delegării de autoritate care i se dă. El chiar ocupă o poziţie managerială într-o organizaţie, care se numeşte rol, chiar dacă nu este formalizată într-o organigramă oficială. Cine are o minimă experienţă în a citi un contract poate observa foarte uşor că atribuţiile din contractul lui Johan Kobborg sunt tipice pentru un director artistic: stabilirea distribuţiilor, a repertoriului, evaluare, training, selectarea coregrafilor, organizarea turneelor, dar mai ales elaborarea unei strategii de creştere a valorii „compartimentului” de balet. Cine se rezumă doar la a face o corespondenţă între o organigramă de stat şi o persoană ignoră cu bună ştiinţă realitatea.

Continuarea articolului, pe blogul Despre Opera.