Victoria Nuland la Bucureşti. Cu „dragoste” de la americani

Victoria Nuland la Bucureşti  FOTO gov.ro

Aproape neanunţată oficial, dar ştiută şi aşteptată de toată lumea, „sperietoarea” americană pentru unii demnitari şi politicieni români ai zilei de ieri şi de azi, salvatoare pentru alţii, vizita fulger a Victoriei Nuland la Bucureşti, reprezentantul SUA pentru afaceri europene şi eurasiatice, s-a dus ca o boare de vânt, lăsând în urmă zâmbete largi, sincere sau prefăcute, şi mesaje publice. Mesaje explicite, dar şi subliminale.

Raidul demnitarului american era de aşteptat într-un fel, pentru a-şi arăta sprijinul pentru noul preşedinte al României, dar în special, pentru a reitera importanţa şi interesul pe care îl acordă SUA zonei geostrategice în care ne aflăm, graniţă şi tampon cu noua Rusie expansionistă. Şi pentru a se asigura că banii murdari, făcuţi aici sau proveniţi de aiurea, nu sunt folosiţi să facă jocurile murdare ale unora sau altora, care au şi ei, la fel ca americanii, interes în această zonă geografică a lumii.

Prezentă doar câteva ore în Capitală, asistenta secretarului de stat american s-a văzut cu mai marii politicii dâmboviţene, amici sau inamici nedeclaraţi - dar ştiuţi -, pentru prima dată de la desfăşurarea alegerilor prezidenţiale din 2014. Pe lângă întâlnirea la Cotroceni cu noul locatar de serviciu, preşedintele Klaus Iohannis, căruia i-a asigurat tot sprijinul, doamna Nuland a ţinut morţiş să-l viziteze şi pe premierul Victor Ponta, nefugit din ţară ca în alte ocazii, neascuns de duşmani la biroul securizat de la MapN, pe care aproape că l-a mângâiat pe cap ca pe un căţeluş îmblânzit.

Printre discuţiile protocolare, reprezentantul SUA a transmis şi principalele mesaje pentru ca acestea să fie percepute atât de cei cărora li s-a adresat direct, dar în special pentru mediile la care trebuia să ajungă. Care au fost principalele idei şi direcţii transmise de oficialul SUA, cum le-am înţeles eu, ca simplu cetăţean?

În primul rând, aşa cum era de aşteptat, a atacat corupţia ca o problemă de securitate naţională, dar şi regională, ca fenomen transfrontalier, care afectează grav nu doar România, ci şi ţările apropiate: Bulgaria, Ungaria, Cehia. Fenomenul corupţiei a fost indicat nu numai ca un pericol asupra statului de drept, ci şi ca un mijloc, care cu ajutorul banilor murdari de aici sau veniţi de aiurea, din altă parte, să facă posibil jocul strategic de interese al altora din afară.

A remarcat şi un început de oarece progres în lupta împotriva corupţiei, arătând că ştie mersul lucrurilor în România mai bine decât foarte mulţi demnitari români. A sesizat un uşor progres în privinţa unei noi culturi politice, precum şi o uşoară tendinţă de intrare în normalitate a politicii româneşti.

Pe lângă aceste mesaje directe, domna Nuland a făcut referire şi la nevoia unei predictibilităţi mai mari, a unei stabilităţi legislative, care să fie semnalele de atragere a unor investitori americani. A dat un semnal atât autorităţilor române, cât şi mediului de afaceri pentru a dezvolta noi investiţii importante în ţara noastră. Dovadă că SUA acordă o importanţă majoră României, dând undă verde afaceriştilor americani, care doresc să investească aici.

Mai mult, unul dintre mesajele subliminale lansate de oficialul SUA, după percepţia mea, a fost cel referitor la intenţia de a face investiţii strategice în industria de apărare românească. Dacă lucrurile şi intenţiile americanilor sunt serioase în acest sens, ţinând cont că este cel mai important partener strategic al României, este un aspect extrem de important pentru ţara noastră pe toate planurile.

Pe lângă impulsionarea economiei, investiţiile strategice americane pot consolida democraţia, siguranţa şi securitatea României. Dar cum de la mesaje şi intenţii bune mai mult sau mai puţin declarate, este cale lungă, nu ne rămâne decât să observăm ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Vom vedea dacă aceste declaraţii şi intenţii ale americanilor se vor concretiza într-un fel sau altul prin investiţii de anvergură în ţara noastră sau dacă au fost doar un simplu foc de paie, de circumstanţă şi de loc.