Şase săptămâni până la alegeri. Analiza frontului electoral

0
0

În a doua parte a săptămânii intrăm oficial în campania electorală. De vineri încolo, lupta se va purta pentru transformarea realităţii politice din România în realitatea electorală pe care candidaţii vor să o impună drept citire privilegiată a situaţiei. Minunata lume nouă a campaniei electorale.

Săptămâna viitoare începe oficial campania electorală. Dezbrăcarea, cel puţin vizuală, a campaniilor va fi totală. Cu cele mai frumoase zâmbete de care pot dispune via Photoshop, candidaţii vor părăsi zona exclusivă a ştirilor, a apariţiilor TV şi a evenimentelor prin ţară pentru a schimba la faţă România. Va fi atât de multă culoare că încet-încet vom intra în spiritul Crăciunului electoral, stricat eventual de cei care se întreabă de unde atâţia bani pentru outdoor.

Cu şase săptămâni înaintea deznodământului, Smart Politics, în rol de Badea Cârţan electoral, continuă descrierea frontului alegerilor prezidenţiale.

Peisajul politic – perspective

A fost o săptămână mai agitată decât cele trecute, cu câte un punct de inflexiune pentru fiecare dimensiune – politică, electorală, mediatică. A fost o săptămână care însă a solicitat mult capacitatea de absorbţie a mesajelor de către cetăţeni, ceea ce poate însemna că, cel puţin în următoarele şapte zile, vom asista la o comunicare mai aşezată.

Săptămâna care se încheie a fost dominată de tema acoperitului, ziarist sau politician. Tăvălugul media s-a declanşat după momentul cel puţin ciudat al cărui protagonist a fost Robert Turcescu. Indiferent de mizele şi intenţiile lui Turcescu (în lipsa oricăror clarificări toate variantele şi orice variante sunt de luat în calcul), cert este că tema ofiţerului sub acoperire a rămas elementul de referinţă în plan comunicaţional.

În ciuda faptului că se aştepta de la el o dezvăluire, aşa cum promisese, Preşedintele Traian Băsescu nu a oferit informaţii despre cine este candidatul-ofiţer acoperit, cu toate că marţi s-a încheiat termenul de depunere a candidaturilor. Orizontul de aşteptare există încă, aşa că nu este prea târziu pentru şeful statului. Merită totuşi menţionat că, dacă se intră oficial în campania electorală fără lămuriri din partea Preşedintelui, atunci acesta riscă să sufere o pierdere de credibilitate şi de influenţă. Singura apariţie publică a Preşedintelui Băsescu din această săptămână, la Congresul PNŢCD de la Braşov, nu a ofeit niciun indiciu că şeful statului ar pregăti detonarea acestei bombe comunicaţionale în perioada următoare.

Momentul politic central al săptămânii a fost definitivarea listei candidaţilor. Sunt 14 candidaţi care au rămas în cursă, pentru care s-au strâns aproape 7,8 milioane de semnături, o cifră enormă (aproape unu din doi români majori aflaţi în ţară ar fi trebuit să semneze pentru un candidat), care mai curând arată slăbiciunea sistemului politic. De asemenea, se ridică întrebarea în ce măsură candidaţii strâng în mod corect şi legal aceste semnături. După acest exerciţiu electoral ar trebui să se pună în mod real problema modului cum se strâng aceste semnături şi susţinerii populare de care are nevoie un candidat ca să se poată înscrie în cursă, percepţia fiind că semnăturile reprezintă un mod al establishmentului politic de a bloca o politică alternativă.

În privinţa candidaţilor înscrişi la spartul târgului, luni şi marţi, înainte de închiderea oficială a perioadei de depunere a candidaturilor, merită menţionat doar Teodor Meleşcanu, care pare, dacă este să-i punem o etichetă, să reprezinte instituţiile din zona de securitate naţională şi de afaceri externe. Avem mai puţin de-a face cu un candidat şi mai mult cu purtătorul de cuvânt al unei cauze. Mesajele sale sunt o contestare a sistemului de partide venită dintr-o zonă mai puţin uzuală: cea instituţională. Este o candidatură semnal şi avertisment în acelaşi timp, o candidatură de avarie şi de control. Pentru prima oară în 25 de ani, împotriva oricărei logici democratice şi în ciuda consolidării proceselor electorale, observăm că instituţiile nu mai stau pe margine, ci arată că sunt chiar dispuse să confrunte partidele. Întrebările despre modul în care fostul şef al SIE şi-a strâns semnăturile nu au primit un răspuns clar, nu a existat nicio delimitare pe dimensiunea instituţională, aşa că ipoteza avansată rămâne în picioare. Conjugarea acestei candidaturi cu tema acoperitului oferă un tablou sumbru al democraţiei româneşti.

Înţelese corect sau nu de către civili, mizele candidaturii lui Meleşcanu au stârnit un val de comentarii mai curând pozitive în rândul unor nume cunoscute de comentatori publici, atenţia mediatică de care a beneficiat noul candidat fiind mult peste potenţialul său electoral. Vom vedea totuşi dacă nu este doar un foc de paie.

Dacă depunerea candidaturilor a fost momentul politic central, anunţul DNA de vineri, potrivit căruia cere începerea urmăririi penale pentru nouă foşti miniştri în scandalul Microsoftgate, este momentul mediatic central al săptămânii. Ştirea va fi cap de afiş în săptămâna care va începe, îi va oferi un prilej instituţional de comunicare preşedintelui Băsescu (care trebuie să încuviinţeze urmărirea penală pentru unii dintre foştii miniştri), va pune presiune pe Parlament (care are de judecat trei cereri) şi, cel mai important, va aduce tema corupţiei în topul agendei publice. Rămâne de văzut în ce măsură candidaţii vor specula subiectul (o oportunitate pentru Monica Macovei).

Faptul că miniştrii anchetaţi sunt şi de la PSD, şi de la PDL, şi de la PMP face ca orice poziţionare politică să fie anulată din start, ceea ce poate însemna şi că toate partidele se vor feri să comenteze public subiectul, expediindu-l rapid cu fraza standard: justiţia să-şi facă datoria. Disputa va interveni totuşi pe tema votului din Parlament, un refuz al puterii de încuviinţare a cererii DNA putând fi transformat de opoziţie într-un atac despre perspectivele justiţiei post - decembrie 2014.

Sondajele de opinie din această săptămână nu au oferit nicio surpriză faţă de toate celelalte sondaje din trecutul recent, fiind pur şi simplu metode pentru liniştirea sau neliniştirea organizaţiilor de partid: cel al CSCI afirmă că Victor Ponta l-ar învinge pe Iohannis în turul al doilea cu 57% - 43%. Sondajul Sociopol oferă aceleaşi date: Ponta -Iohannis 57 - 43 în turul al doilea. Ambele sondaje confirmă ierarhia candidaţilor in turul I: Ponta, Iohannis, Tăriceanu, Udrea, Macovei. Cel puţin în turul I, privind la toate sondajele publicate de la începutul lunii septembrie, jocurile par făcute, cu Ponta şi Iohannis urmând a juca finala prezidenţialelor.

Actorii individuali şi comunicarea – mizele şi raţionamentele

Victor Ponta a folosit iarăşi arma politicii externe, petrecând ultima săptămână de precampanie în afara României, participând la Adunarea Generală a ONU şi având întâlniri cu companii energetice americane. Premierul a fost prezent indirect în spaţiul media prin ştirile despre vizită şi prin rostogolirea imaginilor cu familia Obama, dar şi direct prin intermediul emisiunilor TV transmise din SUA (punctul culminant a fost discursul de la ONU). Din această perspectivă, Ponta încearcă o acţiune cu dublu scop: nu doar transmiterea unui mesaj de forţă în ceea ce priveşte legăturile politice externe pe care le are şi pe care le poate întreţine, dar şi încercarea de a dărâma percepţia că Traian Băsescu singur are o relaţie privilegiată cu SUA.

Victor Ponta se comportă ca un candidat care nu are emoţii, care e stăpân pe el şi care foloseşte timpul până în turul al doilea pentru alte mize, pe care le consideră mai importante, precum întărirea relaţiei cu SUA. Pariul comunicaţional este că percepţia de câştigător se va transforma în realitate, dacă şi demersul de comunicare este folosit disciplinat în acest sens. Jucând cartea inevitabilităţii, premierul foloseşte dimensiunea politicii externe, comportându-se deja ca un Preşedinte.

În plus, luni a avut loc şi lansarea programului prezidenţial al lui Victor Ponta, menit să expliciteze discursul de la Arena Naţională (centrat pe tema Marii Uniri a tuturor românilor), să îl facă mai inteligibil şi mai concret.

Lansarea lui Klaus Iohannis a oferit două elemente de noutate comunicaţională, prin poziţionarea discursivă a candidatului principal al dreptei.

În primul rând, este vorba de semnalul „Cetatea în pericol”, transmis prin mesajul adresat generaţiei 30 - 45 de ani (cea care îl poate face Preşedinte): „Mă adresez vouă şi vă spun: Încă nu este prea târziu, însă peste 5 ani va fi”. Acest mesaj este din acelaşi registru cu cele ale demonizării adversarului, utilizate de către comunicatorii PSD. Raţionalul din spatele mesajului lui Iohannis este un îndemn la strângerea rândurilor pentru evitarea unui pericol grav şi iminent, aşa cum este el perceput de către cel care lansează avertismentul. Este o particularitate discursivă pe care Iohannis nu a abordat-o până acum sau a făcut-o prea puţin în cazul OUG privind migraţia primarilor.

Al doilea element discursiv suprinzător a fost îndemnul religios de la final („Doamne Ajută!"). Este pentru prima oară de luni bune când Iohannis nu mai este defensiv pe tema confesiunii sale. Acest lucru poate însemna fie că Iohannis este acum mult mai confortabil cu postura de candidat şi dă mesaje politice pentru utilitatea lor, fie că a devenit mai hotărât şi e decis să se lupte cu toată forţa, până la capăt, chiar pe subiecte care aparent nu-l avantajează. Oricare ar fi răspunsul, susţinătorii şi activul ACL nu trebuie decât să se bucure de aceste evoluţii. Un candidat dispus să iasă la bătaie pe cât mai multe teme este un semnal de încredere pentru susţinătorii săi.

Mâine urmează lansarea programului prezidenţial „România lucrului bine făcut", al căruit nume este probabil rezultatul cercetărilor care au dovedit strategilor de campanie că trebuie utilizate toate stereotipurile pozitive despre germani, creându-se astfel o diferenţiere etnică de natură să-i aducă beneficii lui Iohannis. Ramâne de văzut dacă strategii liberali au luat în calcul şi posibilitatea ca românii doar să fi proiectat o dorinţă când vine vorba despre admiraţia faţă de organizarea germană, în realitate preferând tot modul de viaţă balcanic.

Elena Udrea a fost umbrită comunicaţional de Traian Băsescu, la evenimentul de la Braşov, dar mitingul desfăşurat astăzi îi asigură o bună acoperire mediatică. Discursul centrat pe critica guvernării arată unde bate de fapt PMP după decembrie. Cu excepţia atenţiei media de care tot beneficiază, comunicarea candidatului PMP are dificultăţi în a impune axa Ponta - Udrea pe care popularii o doresc atât de mult. Încercarea de a-l substitui pe Băsescu cu Udrea în conflictul preşedinte - premier este una până acum eşuată. Altfel, au fost rostogolite mesajele de opoziţie faţă de Guvern (Ponta, agentul 000) şi s-a încercat o diferenţiere cât mai clară între modele de preşedinte propuse de PMP şi PSD, Traian Băsescu rămânând reperul.

Lansarea temei electorale, România Frumoasă, reprezintă o încercare de a capitaliza electoral de pe urma clivajului de gen şi translatarea unui atribut personal al candidatului PMP către proiectul său politic. Trebuie urmărit modul în care alegătorii vor răspunde la acest stimul de gen.

Monica Macovei rămâne candidatul Internetului (bună găselniţa cu Mămica Macovei!), ceea ce, deşi util în a-i consolida imaginea de candidat - alternativă, îi va dăuna în ceea ce priveşte intenţia de vot, pentru că tracţiunea electorală de peste câteva săptămâni va fi direct proporţională cu expunerea mediatică. România nu este, încă, ţara activismului online cu dividende electorale masive. Macovei, cu excepţia celor câteva apariţii mediatice, pare baricadată în sediul de campanie, prea prinsă cu punerea pe picioare a organizării pentru a juca şi rolul de candidat care să ia ţara la pas.

Călin Popescu Tăriceanu, în ciuda lansării din această săptămână, alunecă spre irelevanţă, odată cu decesul temei unei a treia suspendări.

Cine a pierdut şi cine a câştigat săptămâna. Impact strategic

Victor Ponta a punctat în ceea ce priveşte relaţiile externe (o poză cu Obama nu strică niciodată!), în timp ce Klaus Iohannis a punctat la forţă electorală (că au fost sau nu 50.000 de oameni în Piaţa Victoriei contează mai puţin; importantă este paralela cu evenimentul PSD din 20 septembrie). Tandemul de la vârful cursei, indiferent de stângăciile sau erorile candidaţilor, se consolidează şi, estimăm, că, în lipsa unui cataclism politic, framing-ul unei curse în doi va prevala.

De asemenea, se conturează axa secundară a campaniei - The Gang of Four (Tăriceanu, Udrea, Macovei, Meleşcanu). În această zonă a mizelor post-decembrie, Tăriceanu ţinteşte Palatul Victoria, Macovei elanul unei noi construcţii politice, iar Udrea supremaţia în opoziţie.

Perspective pentru săptămâna care urmează

Acţiunea DNA împotriva celor nouă miniştri ai Educaţiei şi Comunicaţiilor va fi cap de afiş în această săptămână. Se aşteaptă noi acţiuni ale procurorilor, care pot viza şi alte personaje politice. Imaginea poate fi cea a unui sistem politic care se prăbuşeşte, discursul anti-establishment fiind favorizat.

Este greu de crezut că Traian Băsescu îşi va refuza o ieşire mediatică în această săptămână, iar prima temă la care va avea de răspuns va fi cea a ofiţerului acoperit. Dacă Preşedintele a adus-o în atenţie pentru a-şi consolida un rol în campanie şi a livra credibil şi alte mesaje, s-ar putea să constate nu foarte târziu limitele abordării sale. Ca o paranteză, este interesant de văzut când va veni Preşedintele în Parlament să-şi facă bilanţul mandatului.

Dosarul lui Iohannis de la ÎCCJ rămâne un subiect de interes, o piedică pentru turul al doilea mai degrabă decât o armă mortală pentru Primarul Sibiului. După amânarea din această săptămână, vom vedea care va fi decizia judecătorilor. Aşa cum spuneam, probabilitatea unui impact major este minimă.

Aşa cum începeam şi textul, în a doua parte a săptămânii intrăm oficial în campania electorală. De vineri încolo, lupta se va purta pentru transformarea realităţii politice din România în realitatea electorală pe care candidaţii vor să o impună drept citire privilegiată a situaţiei. Minunata lume nouă a campaniei electorale.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite