Ridicări de sprânceană

Unii politicieni ridică sprânceană la declaraţiile unor lideri ai PDL care acceptă aprioric faptul că ar fi posibilă o alianţă cu partide declarat de dreapta şi cu valori asemănătoare, în cazul în care ar ajunge să alcătuiască o majoritate.

Desigur, ziaristul trebuie să lămureasca chestiunea şi punctează: e vorba şi despre PNL, partid declarat de dreapta şi cu care acum se află pe poziţii de adversitate?

Constat însă că ridicările de sprânceană nu se întâmplă şi când e vorba de PSD. Din ce motive? Par a fi clare. Dacă dl Ponta e acum într-o coabitare care lasă impresia că ar fi depăşit colaborarea instituţională - aşa cum traduce şi presa, dar şi unii colegi de alianţă -, pentru aceşti politicieni cu sprânceana ridicată dl Ponta e “reevaluat”.

Personal nu voi cauţiona mesajele care una spun electoratului - între şi în campanii - iar alta îi pregătesc pe sub masă. Mi-e greu să cred (şi nici nu doresc) că vreun partid va face un scor mamut, de peste 50 la sută, aşa încât să îşi permită luxul de a guverna fără alianţe. În această situaţie, cred că fiecare partid va trebui să spună limpede şi transparent ce pune la cale. Nu după ce câştigă, ci în timp ce se pregăteşte să câştige. Să îşi declare, cu atat mai mult când e întrebat, alianţele pe care le poate accepta în cazul în care se află în situaţia de a forma majoritatea care preia puterea. Să declare la fel de limpede şi transparent care sunt limitele unei alianţe, care sunt proiectele comune, care sunt punctele divergente şi să îşi clarifice politicile publice, înainte să ajungă să ia decizii pentru cetăţeanul care trebuie să suporte toate schizofreniile politicii.

A fost cumva mai cinstită cooptarea lui Voiculescu, în 2004, la guvernare, fără să îi spui electoratului că eşti dispus să faci cu oricine alianţă ca să îţi asiguri majorităti confortabile? Există vreo scuză acceptabilă? A dat cumva roade acest mod de a face politică? A fost cumva mai onorabil că, după alegerile din 2008, PDL a acceptat o guvernare cu PSD, nedeclarată în campanie, care s-a terminat în câteva luni cu tot felul de explicaţii despre îngurgitarea batracianului?

Actuala guvernare a fost mai cinstită, dar se aude din ce în ce mai des un schelălăit. Pentru că nu s-au discutat limitele acestei alianţe: ce poate suporta PNL, partid de dreapta, în raport cu un partid de stânga, mult mai doctrinar decât toate partidele care se declară de dreapta sau centru-dreapta (acest “centru” sună ca în bancul cu găina care se tot impiedica) şi ce nu poate accepta PSD din ceea ce vrea PNL. Toate aceste detalii nu se decid când ajungi să guvernezi, dacă vrei să oferi alt model de politică şi politician. Şi dacă eşti responsabil faţă de cei care iti dau votul, atunci să nu ne mai jucăm cu alianţe pe care apoi le modificăm, când ne vedem cu sacii în căruţă. Spune-i cinstit omului cu cine ai putea să te aliezi. Sunt suficiente celelalte lucruri, pe care nu i le spui. Atât cât e interesat, nu considera electorul un fraier.

Poate că dl Ponta câştiga mai greu alegerile, dar cu siguranţă acum s-ar confrunta cu mai puţine şocuri de percepţie şi interpretare, dacă ar fi spus că, odată ajuns premier, va colabora cu preşedintele statului pentru liniştea noastră. Nu ştiu care era scorul, dar ar fi fost un prim politician care ne-ar fi surprins plăcut. Îndemnul “fă-te frate cu dracul, până treci puntea” se răzbună mereu. Fireşte, de la drac la drac. Anii care urmează ne vor lămuri şi asupra motivelor pentru care dl Ponta e mai cooperant decât s-ar fi aşteptat colegii de alianţă.

PDL e intr-o perioadă complicată. Trebuie să facă opoziţie Puterii si trebuie să se reconstruiască. Să se recompună acceptându-şi greşelile, pentru care politic a plătit cu vârf şi îndesat, să îşi găsească ritmul şi mai ales unitatea de a fi un partid preocupat de binele cetăţeanului şi mai puţin preocupat de tot felul de răfuieli sterile interne. În fond, ceea ce faci e mai important decât ceea ce spun altii că li se pare că ai face.

Opoziţia faţă de PSD şi PNL trebuie să fie egală. Dar asta nu îi permite PDL luxul fandoselilor şi amânarea clarificării, chiar de pe acum – mai ales când e chestionat public – asupra a ceea ce poate accepta în materie de alianţe şi ce nu. Nimeni din PDL nu a afirmat că îl susţine pe Crin Antonescu la prezidenţiale. Absolut nimeni. A spus doar, transparent, că preferă o alianţă – deşi mai e mult până departe - cu partide care împart aceleaşi valori de dreapta. Şi atunci de unde atâtea ridicări de sprânceană?