Războiul din Ucraina este în curs de escaladare

Oraşul-port ucrainean Mariupol, situat pe malul Mării Azov, este obiectivul noii ofensive a forţelor separatiste din Donbass. FOTO: hotnews.ro

În ultimele câteva zile, intensitatea atacurilor separatiştilor susţinuţi de Rusia, pe frontul din Donbass, a crescut semnificativ. Mai ales în timpul nopţilor, formaţiunile armate teroriste atacă poziţiile trupelor armatei ucrainene. Chiar dacă o mare parte a armamentului greu a fost deplasat în spatele liniei frontului, atacurile se desfăşoară folosindu-se mortiere, aruncătoare de grenade şi alte tipuri de armament de artilerie uşoară.

În dimineaţa zilei de luni, trupele separatiste au început un asalt asupra localităţii Şirokino, o suburbie a oraşului Mariupol. Se utilizează aruncătoare de grenade şi alte tipuri de arme de asalt. Se înregistrează o activizare a spionajului aerian al forţelor separatiste. În ultimele douăzeci şi patru de ore s-au înregistrat cel puţin 10 zboruri ale dronelor deasupra unor localităţi din sudul regiunii Doneţk.

Atacul de astăzi este cel mai masiv de la semnarea noului armistiţiu, la Minsk. Speranţele de a încheia definitiv operaţiunile militare s-au spulberat, iar statul ucrainean este nevoit, din nou, să arunce în luptă trupe şi resurse pentru a-şi menţine controlul asupra părţii din regiunile Lugansk şi Doneţk pe care le-a eliberat în timpul ofensivei din vara anului trecut.

Noile atacuri ale separatiştilor anulează, practic, eforturile autorităţilor de la Kiev şi ale comunităţii internaţionale de a trece de la ostilităţile armate la discuţii de reglementare a conflictului. Direcţia de atac este cea la care s-a trecut în ultimele luni: spre Mariupol, iar după eventuala ocupare  a acestuia, spre sud-vest, de-a lungul litoralului Mării Azov, în regiunile Zaporojie şi Herson, pentru efectuarea joncţiunii aşa-numitei „Republici Populare Doneţk” cu peninsula Crimeea ocupată anul trecut de Rusia şi realizarea unui coridor terestru de la frontiera rusă până în Crimeea, ceea ce ar scuti Rusia de construcţia unui pod rutier peste strâmtoarea Kerci.

Resursele Ucrainei nu sunt nelimitate şi nu se ştie cât mai poate asigura aceasta desfăşurarea propriilor forţe în partea de est. Însă timpul trece, iar puterile occidentale nu se pot face că nu observă asta, deoarece o abandonare a Ucrainei singură în faţa Rusiei ar alimenta şi mai mult ambiţiile revizioniste ale Moscovei în fostul spaţiu sovietic. După Ucraina, vor urma şi alţii. Deja, preşedintele Lituaniei, stat membru NATO şi UE, a declarat că ţara sa se simte ameninţată de comportamentul agresiv al Rusiei. Amintirile lituanienilor cu armata sovietică ocupând Vilniusul şi ucigând peste 20 de persoane în ianuarie 1991 sunt încă vii. În aceste condiţii, reintroducerea serviciului militar obligatoriu în Lituania este o consecinţă logică.

Unica soluţie rămâne, cum am mai scris, demararea rapidă a înarmării Ucrainei cu arme letale, care să crească potenţialul de apărare al statului ucrainean. Occidentul trebuie să înţeleagă că ucrainenii luptă nu doar pentru ei înşişi, pentru integritatea ţării lor, ci şi pentru ca agresivitatea Rusiei să fie îndiguită şi să nu se extindă spre ţări care fac parte din sistemul occidental de alianţe. Asistarea Ucrainei va da un semn Rusiei că Vestul este unit în gândire şi acţiuni, în condiţiile în care s-a afirmat deja de la cele mai înalte foruri ale NATO că obiectivul Rusiei după înfrângerea Ucrainei este să divizeze Alianţa Nord-Atlantică.

În orice caz, războiul din Ucraina este departe de a se fi terminat, în ciuda oricăror armistiţii semnate recent.