Poliţia română nu se uită la CSI?

Fiind programator de meserie sunt scârbit de filme ca Hackers, însă sunt foarte curios ce reacţii au organele legii de la noi atunci când vizionează vreun echivalent.

În urmă cu două zile, pe o ploaie măruntă şi un vânt aspru de iarnă, şi undeva după mijlocul nopţii, mă întorceam acasă cu un taxi. Nimic neobişnuit până aici, însă la un moment dat, aproape că am trecut cu maşina peste picioarele unui individ întins pe carosabil. 

În timp ce se uita cu dispreţ la tipul întins pe stradă, taximetristul încetineşte maşina. Trebuie să-i spun să oprească pentru că nu prea are intenţie. Cobor din maşină şi găsesc un bărbat pe la 28 de ani, dezbrăcat până-n brâu şi plin de nămol, desculţ şi cu picioarele pline de sânge.   

 Încerc să aflu ce se întâmplă cu el, dar omul nu răspunde la nicio întrebare şi sunt întrerupt oricum de taximetristul care mă întreabă de bani.  După ce fratele prietenei mele îi plăteşte şoferului cursa, care a şi plecat în goană, neliniştită, prietena mea sună la salvare în timp ce eu încerc să aflu ce a păţit omul pe care l-am găsit într-o stare critică.   

 Cum tipul nu răspunde, îmi întorc atenţia la discuţia prietenei mele cu dispeceratul de la urgenţe, care pare deja că se desfăşoară de prea mult timp. Ascult de câteva minute dialogul şi-mi dau seamă că problema care cauzează prelungirea conversaţiei este faptul că noi nu ştim unde ne aflăm. Am coborât din taxi pe o străduţă puţin luminată din spatele Pieţei Romane, Bucureşti, care habar nu avem cum se numeşte. 

 Îmi scot telefonul şi deschid hărţile pentru a-mi da seama unde suntem, în timp ce îmi pun întrebări precum de ce nu funcţionează serviciul de triangulare al poziţiei celui care sună la 112, obligatoriu în Uniunea Europeană, şi de ce trebuie să repete prietena mea aceleaşi detalii operatorului care a răspuns iniţial la telefon şi tipului de la salvare după ce a fost transferată. Nu am însă timp să găsesc vreun răspuns pentru că văd o maşină de poliţie care vine spre noi. Îi fac semn să oprească în acelaşi timp spundandu-i prietenei mele să renunţe pentru că "salvarea" a venit. 

 Maşina de poliţie opreşte şi coboară trei ofiţeri cărora le explicăm situaţia. 

 Înainte de a chema o salvare prin staţie cei de la poliţie încearcă să afle ce s-a întâmplat cu individul. Îl sufocă pe bărbat cu întrebările, dar în zadar, omul este aproape inconştient şi nu răspunde. După câteva minute de "interogatoriu" politistii nu primesc niciun răspuns. Omul nu arată şi nu este în stare să răspundă la intrebari, nu se mişcă.   

 Un ofiţer se duce la maşină să cheme o salvare, după repetatele insistenţe ale noastre, în timp noi întrebăm dacă au ceva în autoturism cu care să-l acoperim. Ne spun că nu. 

 Împreună cu toţi cei prezenţi începem să ne dăm cu părerea despre ce a păţit omul. Ipoteza cu om al străzii iese rapid din discuţie, pentru că tipul poartă nişte blugi din ai căror buzunare sunt ieşite nişte bancnote, iar la mână are un ceas care nu pare de unică folosinţă. În acest timp, unul dintre poliţişti găseşte la câţiva metri distanţă, la uşă unei scări de bloc, hainele şi rucsacul omului. Această "nouă" descoperire le confirmă poliţiştilor că acesta este un drogat.  

Atenţia se îndreaptă rapid spre hainele şi rucsacul tipului. Găsim nişte haine decente, în stare bună, nici pe departe de cocalar care se injectează. Ba din potrivă, în rucscac găsim o tabletă şi o carte legată de avocatură în limbă engleză. 

 Discuţia stagnează la ipoteza de drogat turbat în timp ce salvarea întârzie să apară şi tipul aproape că moare de frig. Încerc să-l îmbrac pe individ cu propria-i geacă, în timp ce poliţia se holbează la mine. 

 După vreo 20 de minute apare şi salvarea. Schimbul de replici între paramedici şi poliţişti se învârte în jurul drogurilor. Nu sunt de acord şi-mi spun părerea punând accent pe faptul că omul nu pare a fi un drogat, însă tind să nu le dau dreptate, deoarece când l-am găsit pe stradă am reuşit să mă uit la el cu flashlight-ul telefonului şi nu am observat urme pe braţe, iar ochii nu păreau injectaţi.  

 Primesc aceleaşi replici de la paramedici şi îmi ies un pic din sărite când văd că nici măcar nu l-au urcat în 

salvare şi au tras concluzii care au scos din start din ecuaţie o posibilă contuzie la cap.

Urmează nedumerirea poliţiei şi paramedicilor legat de cine trebuie să se ocupe de lucrurile omului şi apoi prietena mea se legitimează din propia iniţiativă. In felul ăsta ne-am asigurat intr-un fel că dacă omul are vreun salam prin buzunare nu-i dispare, sper!

 O experienta traumatizantă. Nu înţeleg mai multe lucruri precum: 

•  De ce nu funcţionează sau de ce nu se foloseşte triangularea gsm la serviciile de urgenţă? 
•  De ce nu se transferă detaliile apelului iniţial către 112 atunci când eşti transferat către serviciul de care ai nevoie (poliţie, pompieri, salvare, etc)? 
• De ce poliţia nu are în maşină o trusă de prim ajutor, care să includă şi nişte banală folie termică din aluminiu? 
• De ce poliţia suferă de bystander effect? 

 Din fericire am mai sunat decât o singura data la serviciile de urgenţă. Experienţa a fost într-un fel similară:  

 Acum câţiva ani mergeam spre casă undeva după miezul nopţii şi zăresc un tip mic şi negru pe un stâlp în faţă mea care mai mult că sigur nu făcea overtime la Enel.  Am sunat la poliţie să le spun că mă uit la un hoţ de cupru şi au început să mă transfere şi să mă întrebe de nume şi de cnp. 

 Da, ştiu că trebuie să mă întorc mai devreme acasă.