Marius Chivu: „Ruşii cu faţă umană“
0
Interesat de limba şi literatura rusă, prozatorul britanic Anthony Burgess s-a dus, în iunie 1961, într-o vacanţă la Leningrad (azi Sankt Petersburg).
Editorul său spera să se întoarcă de acolo cu o carte despre Rusia sovietică, în schimb Burgess s-a întors cu ideea romanului Portocala mecanică şi cu acest eseu intitulat „Ruşii cu faţă umană“ şi reprodus în ediţia jubiliară a Portocalei mecanice de la Humanitas Fiction (traducere de Carmen Ciora şi Domnica Drumea).
Acum cînd ruşii sînt din nou personajele negative ale planetei, redau aici cîteva fragmente:
"Ce mi-a plăcut cu precădere la ruşi a fost ineficienţa lor. M-am dus la Leningrad aşteptîndu-mă să găsesc o imagine înfricoşătoare de piatră şi oţel a unui viitor orwellian. Ce am găsit însă au fost fiinţe umane cît se poate de omeneşti: sau, ca să mă exprim altfel, cît se poate de ineficiente...
Nu ştiu dacă mitomania este un aspect al caracterului ruşilor sau ceva ivit din dubla gîndire sovietică. Într-un restaurant, un chelner mă asigura că toate mesele sînt pline, cînd eu vedeam cu ochii mei că cele mai multe dintre ele erau goale. Am încercat să cumpăr un ziar englezesc, dar nu am putut găsi decît Daily Worker. Fata de la chioşc ar fi putut pe drept cuvînt să spună: Doar Daily Worker spune adevărul; deci este singurul ziar britanic permis în Uniunea Sovietică. Dar ce a zis de fapt a fost: Trebuia să veniţi mai devreme. Toate celelalte ziare britanice au fost deja luate. Ceea ce nu era chiar un compliment nici la adresa lui Daily Worker, dar nici la adresa a ceea ce eu numesc inteligenţa mea – doar toată lumea ştie că nici un alt ziar britanic nu este permis în Rusia...
Dar poate că ceea ce eu numesc minciună este doar refuzul ruşilor de a face faţă realităţii. Şi poate că alegerea acestor cuvinte dure – minciună şi ineficienţă – este greşită. Lumea poveştilor de dragoste şi a basmelor nu e niciodată prea departe de Utopia Hruşcioviană (iar Utopia a fost, bineînţeles, un basm). Gagarin şi Titov sînt pesemne din aceeaşi plămadă cu Baba Yaga şi alte vrăjitoare şi vrăjitori din basme. Dacă poţi accepta că o colibă merge pe picioare de găină, atunci n-o să fii surprins de ceea ce se poate face cu o navă spaţială. M-am împrietenit cu un tînăr serios cu diplomă în ştiinţe. Zile în şir am discutat cinstit şi fără să glumim despre probleme ştiinţifice şi politice. Cînd, dintr-odată, îmi spune foarte serios că are la el în apartament un tigru siberian lung de aproape un metru, fără să pui la socoteală coada. Tigrul ăsta, zicea el, avea nişte ochi foarte verzi, dormea cu el în pat şi, din cînd în cînd, îl azvîrlea jos pe podea. Îţi dădeai seama că, uneori, se sătura puţin de realitate...
Citeşte articolul complet semnat de Marius Chivu pe dilemaveche.ro!
Se încarcă comentariile...
