Inconsistenţă politică

Hiperactiva pe facebook şi omniprezenta pe ecranele feluritelor televiziuni, Alina Gorghiu, şi tot mai rar vizibilul în vremea din urmă, Vasile Blaga, nu ar trebui să aibă zilele acestea prea multe motive de mulţumire.

În primul rând fiindcă noul, marele, dar încă bicefalul PNL nu funcţionează defel aşa cum s-ar cuveni. Raporturile din teritoriu între cei care conduc organizaţiile locale şi judeţene ale celor două falange ale sale, cea penelistă şi cea pedelistă, sunt departe de a fi cordiale, iar colaborarea politică dintre organizaţii care teoretic ar fi trebuit demult să fuzioneze în perspectiva anului electoral ce bate la uşă e cât se poate de firavă.

Periodic, d-na Gorghiu şi dl. Blaga se văd obligaţi să facă apel la furtun şi la tulumbă pentru a anihila începuturile de incendii din capitalele de judeţ sau din municipii. Chiar dacă în lunile din urmă, poate şi datorită îndelungatei şi inconştient de mult prelungită perioadă de concedii, situaţie cum nu se poate mai grăitoare pentru scăzutul chef de muncă al politicienilor noştri, nu s-au mai înregistrat situaţii de maximă alertă precum cea de la sfârşitul primăverii. Atunci când pe unul dintre vicepreşedinţii penelişti, din câte se pare ceva mai păcătos, dl. Teodor Atanasiu, l-a luat gura pe dinainte şi, după cum bine se ştie „gura păcătosului adevăr grăieşte”. Greu de crezut că lunile ce urmează, luni în care se vor definitiva liste de candidaturi ba pentru alegerile locale, ba pentru cele parlamentare vor fi tocmai foarte liniştite.

Judecând după cât de masiv, în pofida mobilizării penelisto-pedeliste-udemeriste, a fost miercuri votul în favoarea demiterii conducerii TVR, o demitere atât de dorită de PSD şi de nedorită de opoziţie, din considerente din cel mai pur, mai vizibil şi mai josnic politicianism, moţiunea de cenzură depusă lunea trecută în Parlament nu se întrevede a avea nici cea mai mică şansă de succes.

Partidul generalului Oprea, cu cei 50 de parlamentari de strânsură de care dispune, rămâne, cel puţin pentru moment, fidel aliaţilor săi din PSD, în vreme ce dl. Călin Popescu-Tăriceanu, principalul lider al ALDE, nu se dovedeşte a fi fost chiar atât de impresionat precum şi-ar fi dorit doamna Gorghiu de declaraţiile flatante la adresa calităţilor sale de fost conducător al liberalilor. Grupul minorităţilor, altele decât cea maghiară, e deocamdată ezitant şi votează în conformitate cu buletinul meteo-politic. Iar PSD a anunţat încă de luni, după şedinţa Comitetului Executiv al partidului, că va susţine pe mai departe guvernul Ponta, oricât de puţin agreabil i-ar fi persoana prim-ministrului. Numai patentata naivitate liberală ar fi putut crede că PSD ar putea avea intenţia de a da curs îndemnului din chiar titlul moţiunii de a-l demite pe Ponta. E limpede că PSD nu vrea cu nici un chip să piardă guvernarea, e la fel de limpede că pentru realizarea scopului său de a rămâne pe mai departe la putere cel mai mare partid din România preferă să ignore semnalele externe deloc favorabile la adresa premierului plagiator şi trimis în judecată şi e cum nu se poate mai clar că PSD va închide ochii indiferent de câte dosare penale va avea în viitor dl. Ponta.

Conştient că sfârşitul guvernării Ponta va aduce cu sine, în ciuda speculaţiilor referitoare la un posibil cabinet condus de generalul Gabriel Oprea, compromiterea oricăror şanse de rămânere la putere a partidului pe care îl conduce în calitate de interimar, dl. Liviu Dragnea va înghiţi cu seninătate şi cu zâmbetul pe buze toate pilulele amare venite din partea predecesorului său la şefia partidului. Nu din prietenie şi nici din dragoste pentru Victor Ponta, ci pentru că ştie foarte bine că atât data de 11 octombrie, cât şi cea de 18 octombrie trebuie să găsească în mod obligatoriu PSD la masa puterii. Altminteri, oricât de fragili şi de nesemnificativi ar părea contracandidaţii săi la şefia PSD, surprizele nu sunt nicidecum excluse.

Având în vedere cele de mai sus, e greu de crezut că fără ajutorul justiţiei ce i-ar putea trimite la închisoare cu executare atât pe dl. Ponta cât şi pe dl. Dragnea, dl. Cătălin Predoiu ar avea vreo şansă să sărbătorească Anul Nou în calitate de prim-ministru. Din păcate, nici d-na Gorghiu, nici dl. Blaga, nici dl.Predoiu nu au prea multe motive de optimism nici în ceea ce priveşte alegerile de anul viitor. PSD e departe de a fi un partid spulberat, aşa cum se iluzionează unii falşi analişti, populaţia nu e chiar atât de nemulţumită cum ar dori opoziţia de guvernare PSD-UNPR-ALDE. Deşi se află de mai bine de trei ani la guvernare, PSD nu a avut de-a face cu mari mişcări sociale, iar celor din felurite sectoare a reuşit să le găsească destul de repede soluţii. Felul în care va răspunde guvernul solicitărilor ultimative ale lucrătorilor de la CFR care ameninţă cu o grevă generală cu începere de la 1 octombrie va avea valoarea unui test.

În plus, alegătorilor le este clar că justiţiabili şi corupţi în exces se află cu asupra de măsură în toate principalele partide din România. O reciprocitate pernicioasă guvernează în acest caz raporturile dintre putere şi opoziţie. PSD i-a readus în prim-plan şi repus în drepturi pe mai toţi baronii locali, iar PNL nu a făcut nimic spre a scăpa de piatra de moară reprezentată de personaje ombilical-legate de guvernarea Băsescu-Boc, aşa cum sunt Ioan Oltean, Cezar Preda, Andreea Paul-Vass, Raluca Turcan, Sulfina Barbu şi alţii asemenea. Unde mai pui că imaginea tot mai tulburată şi înceţoşată a preşedintele Klaus Iohannis nu prea are şanse de a le servi peneliştilor drept locomotivă electorală.

Tocmai de aceea nu e nicidecum exclus să aibă iarăşi dreptate sociologul Alin Teodorescu care, în urmă cu vreo două săptămâni, într-un interviu acordat Evenimentului zilei, enunţa posibilitatea ca în 2016 să nu se producă alternanţa la putere şi ca noul guvern să fie format în principal tot de PSD.