
GALERIE FOTO Cum m-am ales cu toată colecţia mea Pink Floyd semnată de Roger Waters
0Aş fi preferat să mă duc la concert pe cincisprezece iunie 2002. Era mai aproape, la Budapesta pe stadionul Kisstadion. După ce am verificat însă zborul de întoarcere, am realizat că este imposibil să aleg această variantă. Nu de alta dar pe şaisprezece avionul ateriza cu aproximativ o oră înainte de un eveniment important la care trebuia să particip.
În final, mai potrivit a fost să aleg Copenhaga şi aşa am plecat în Danemarca, să văd concertul lui Roger Waters 'In the Flesh', pe data de 2 iunie 2002.
Cu o oră înainte de spectacol eram deja la porţile Forumului. Imediat ce am ajuns, nu am stat mult pe gânduri şi am încercat să găsesc pe cineva care să mă ajute să obţin un autograf. Cercetând zona, am urcat nişte scări şi am dat de birourile organizatorilor. Din păcate, aceştia mi-au spus că nu mă pot ajuta. Nu că nu pot, însă, de cele mai multe ori sunt extrem de necooperanţi. Mai ales românii. Am găsit în cele din urmă un agent de securitate căruia i-am explicat cât de mult a însemnat pentru mine muzica celor de la Pink Floyd.
Se pare că l-am impresionat, motiv pentru care mi-a împărtăşit doua informaţii esenţiale. În primul rând, mi-a spus cu exactitate ora şi locul pe unde avea să sosească formaţia. Apoi să aştept lângă el până când o să apară cineva din partea formaţiei care ar fi putut să mă ajute, dacă ar fi vrut. Nu după mult timp se ivi un tip de culoare şi agentul îi spune că îl aşteaptă cineva care vrea să vorbească cu el.
Aveam la mine întreaga colecţie Pink Floyd. Am scos-o şi i-am arătat-o. Nu mai ştiu ce i-am spus cu exactitate însă, cuvintele erau oricum de prisos. Mi-a luat din mâini coperţile şi am văzut pe faţa lui cât de impresionat era în timp ce le studia. Pentru o clipă am crezut că nu o să mi le mai dea înapoi. S-a uitat la mine şi mi-a zis să-l caut la pauză. Era un punct de pornire.
Am intrat în sală şi am aşteptat cu ardoare să înceapă concertul la care visasem de la 12 ani. A fost magnific. De la muzica, voce, lumini, proiectii şi până la atmosfera din sală, unde nu cred că era cineva care să nu ştie pe dinafară versurile tuturor cântecelor, totul a fost fantastic. Pe masură ce mă obişnuiam cu ideea că îl văd pe Roger Waters live, fiind aproape de scenă, am început să mă uit şi la ceilalţi membri ai formaţiei. La o primă trecere în revistă singurul care mi s-a părut cunoscut era artistul de la clape, însă, nu reuşeam să-mi dau seama de unde anume mi-l amintesc. După câteva secunde m-a trăznit. Era aceeaşi persoană căreia îi arătasem albumele şi care îmi spusese să o caut la pauză.
La momentul stabilit m-am dus în faţa scenei unde l-am găsit în compania mai multor prieteni, invitaţi la concert. Cei mai mulţi dintre ei aveau deja în mâini, revista oficială a turneului semnată de Waters. Îi fac semn şi îl întreb cât vrea pe o revistă şi spre surprinderea mea îmi spune „Stăm la Hotel D’Angleterre. După ce terminăm de cantat Amuzed to Death, ia o maşină şi vino acolo”. Nu îmi venea să cred că stăteam în acelaşi hotel.
După Amuzed to Death, am ieşit, m-am dus la hotel, m-am schimbat şi am coborât la timp ca să-l întâlnesc pe Waters în momentul în care intra în holul hotelului. În faţa liftului din care tocmai coborâsem. I-am întins cartea turneului şi l-am rugat să o semneze pentru băiatul meu Marc. Mi-a semnat-o, i-am strâns mâna şi a intrat în lift. În spatele lui era Andy Wallace, tipul de lakeyboards, care îmi zice „Daca vrei aşteaptă-ne la bar, coborâm imediat”. Zic, în gând: „No way!!!”.
Nu am stat în bar mai mult de un sfert de oră când, rând pe rând, au început să apară toţi cei din formaţie. I-am povestit lui Wallace de unde eram şi de câtă vreme aşteptam să-l văd pe Waters. M-a prezentat tuturor şi mi-a zis să-i dau albumele. Am crezut că vrea să se mai uite o dată la ele. Le-a luat şi s-a dus ţintă cu ele la Waters şi i le-a dat la semnat.
Şi uite aşa m-am ales eu cu toată colecţia Pink Floyd semnată de Roger Waters. Am mai petrecut doua ore în compania lor, după care m-am dus la culcare.
Nici nu mai ştiu când am reuşit să adorm…