Frigul nu intră niciodată în insolvenţă

Cei care au rămas captivi încălzirii centralizate, cartierele muncitoreşti din oraşele patriei, suferă de 22 de ani aceeaşi batjocură. Frigul din oase nu ne-a părăsit. Azi vorbim de Iaşi şi Suceava.

Plapumă. De lână, neapărat. O familie din România care nu avea ca zestre măcar o plapumă nu era o familie de gospodari. Frig era toată ziua, timp de vreo cinci luni pe an, dar calorifele din fontă nu dădeau căldură decât câteva ore pe zi. Apă caldă? Joia. Sau sâmbăta. De la 18.00 la 21.00. Vecinul de la etajul 4 nu mai apuca. Nu avea presiune. Cel de la parter şi cei de la etajele 2 şi 3 aveau sobe. Tot din fontă. Se numeau godine. Burlanele din tablă rugintă spărgeau blocul şi se iţeau pe lângă ferestrele duble ca nişte tunuri ale unei cetăţi medievale. Acesta era tabloul unui cartier muncitoresc înainte de 1989. Şi ne-a fost frig. Cu frigul în oase am făcut Revoluţia, sau cum vreţi să numim episodul în care am răpus regimul comunist, şi apoi am căpătat libertatea. Dar, frigul din oase nu ne-a părăsit. Unii au scăpat. Au alte sobe. Caloriferele sunt acum din aluminiu, altfel de ţevi  se iţesc pe lângă ferestre, cele de la centralele termice. Dar tot ne este frig. 

Cei care au rămas captivi încălzirii centralizate, cartierele muncitoreşti din oraşele patriei, suferă de 22 de ani aceeaşi batjocură. 

Deja vu

Iaşi, Suceava, Bucureşti. Trei oraşe mari ale României moderne. Zeci de cartiere muncitoreşti din aceste oraşe sunt conectate termic la un sistem centralizat de încălzire care nu s-a schimbat nici după 22 de ani. Citeam zilele trecute pe Facebook (da, dacă aş fi avut internet pe vremea lui Ceauşescu aş fi dat “like” când venea maşina de butelii) postarea unei cunoştinţe care locuieşte în “Republica Iaşi”, aşa cum bine numea un fost coleg de-al meu, ziarist, municipiul condus de o gaşcă de mafioţi. Amicul meu se plângea în postarea de pe FB că a venit de la o plimbare cu bicicleta şi că ar dori, dacă se poate, să facă un duş. „Nu cer mult pentru un cetăţean care îşi iubeşte oraşul şi plăteşte impozite şi taxe locale”, scria în postare. De ce nu are Iaşiul apă caldă? De ce îngheaţă de frig în fiecare iarnă cei care nu au putut să-şi cumpere centrale termice şi să-şi scoată “tunurile” moderne pe geam?

Jaful prin insolvenţă: Iaşi şi Suceava

IAŞI Centrala Electrică de Termoficare, ultimul colos industrial a oraşului moldav, a fost vândută pe 21,5 milioane de euro la fier vechi. CET SA Iaşi a intrat în incapacitate de plată la mijlocul anului 2011, iar principalul furnizor de gaz metan a sistat livrarea. La scurt timp, în noiembrie 2011, Consiliul Local Iaşi, acţionar majoritar la CET, a cedat serviciul de termoficare unui operator privat, reprezentat de firma franceză Dalkia. Contractul între cele două părţi conţine multe date ţinute la secret. Pasul următor a fost făcut de Primăria Iaşi în aprilie 2012, când Tribunalul Sindic a aprobat cererea de intrare în insolvenţă a CET Iaşi, cu datorii totale cifrate la 580 de milioane de lei. Administrarea insolvenţei a fost preluată de Societatea „Management Reorganizare Lichidare Iasi SPRL”, reprezentată de Corneliu Mititelu, un apropiat al primarului Nichita. Licitaţia a fost adjudecată de o firmă de apartament din Bucureşti care a tăiat CET-ul şi la vândut la fier vechi. Ziarul Adevărul a scris pe larg AICI

SUCEAVA

Termica SA, o companie deţinută de Consiliul Judeţean, este răspunzătoare pentru căldura şi apa caldă a 20.000 de familii din Suceava branşate încă la sistemul centralizat. 

În cursul zilei de 18 iunie, Tribunalul Suceava a admis cererea societăţii sucevene de termoficare Termica SA de a deschide procedura de insolvenţă.  “Este singura soluţie de salvare a companiei”, declara deputatul liberal Alexandru Băişanu. 

Instanţa a desemnat ca administrator judiciar un consorţiu format din trei firme, dintre care una este Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, cea care s-a ocupat şi de lichidarea CET Iaşi. 

Şi în cazul Termica Suceava, deja se vorbeşte despre favorizarea unor creditori, cum ar fi ACET şi protejarea societăţii de alţii, precum Unicom, compania din urmă fiind cel mai mare creditor cu o datorie de aproape 27 milioane de lei în contul cărbunelui furnizat din totalul de 65 de milioane de lei acumulate de Termica.

Foarte pe scurt, toate cele de mai sus trimit către un final previzibil: insolvenţa Termica va umple buzunarele celor care au vrut-o cu orice preţ şi va lăsa peste 20.000 de apartamente sucevene fără apă caldă şi căldură la iarnă, pentru că noua centrală termică nu va fi cu siguranţă gata la termen. Termica SA a fost sistematic jefuită prin deturnări de fonduri, artificii gen FNI între Primărie şi Termica prin compensări cu terenuri sau prin reducerea capitalului social. De pus pe listă şi alte câteva afaceri “portocalii” (pe vremea când Lungu era de la PDL), precum lucrările de reabilitare termică executate în regim de subantrepriză de Pro Tehnica, firma lui Constantin Lungu, fratele geamăn al primarului. 

Dragă prietene de pe Facebook, dacă nu ai o plapumă de lână, cumpără una repede. Un godin de fontă ar fi bun la iarnă, însă vei avea nevoie de aprobare de la primarul Nichita ca să scoţi tunul pe geam. Pentru duşuri calde, poţi strânge bani de boiler, mai ales că preţul la energia electrică a scăzut cu 1,3%, ca să nu vezi că cel de la gaze a crescut cu 8%. Te mai sfătuiesc să faci un grup pe Facebook cu cetăţeni din Suceava ca să vă puteţi spune oful în tihnă. Frigul ne va urmări mulţi ani de aici înainte, pentru că el, frigul, nu intră niciodată în insolvenţă!