Dincolo de naţionalism, despre UDMR la guvernare

Despre eventuala intrare la guvernare a UDMR s-a vorbit mai ales de pe poziţii naţionaliste sau marcate de ura faţă de foştii aliaţi ai lui Băsescu. Să încercăm să vedem lucrurile şi altfel.

Să începem abrupt: mi se pare că a propune încă din noaptea votului ca UDMR să fie în guvernul condus de Victor Ponta este o idee bună. E bine ca reprezentanţii comunităţii maghiare să fie parte în luarea deciziilor care privesc această ţară. La fel de bine este că în mod tradiţional grupul minorităţilor este alături de majoritatea parlamentară, oricare ar fi ea. Situaţia actuală din Europa, cu extremismul de dreapta în creştere şi mai ales cu politicieni din partide democratice promovând teme naţionaliste, face ca acest pas al PSD să fie cu atât mai de apreciat.

Legat de această discuţie care a frământat lumea politică românească mai ales pe fondul sentimentelor anti-maghiare, aş veni cu trei puncte de vedere pe care nu le-am văzut atinse.

În primul rând, PSD are – strict legat de acest subiect - o problemă de coerenţă. Nu se simte pe termen scurt dar merită toată atenţia: e dubios să te aliezi în 2010 cu PRM şi apoi în 2012 cu UDMR. Această „flexibilitate”, renunţarea la minimul de ideologie şi politica de conjunctură trebuie abandonate. Nu putem fi socialişti numai când ne place, când ne-o permite situaţia.

În al doilea rând, un UDMR mereu la guvernare trebuie să înveţe să evite transformarea într-o organizaţie dictatorială dintr-un anume punct de vedere. Dincolo de realpolitik, dominaţia totală a temei minorităţilor de către organizaţia maghiară nu-mi place din două motive. Primul - pentru că UDMR uzează de principiul cinic cel mai puternic ia totul (au cele mai multe voturi dintre minorităţi). Dacă acesta s-ar utiliza acum de către USL, ar trebui ca UDMR să stea în opoziţie şi-am zis mai sus că nu ar fi bine. Al doilea pentru că totuşi, în maghiarime au avut loc ultimele două conflicte interetnice (la Sânmartin şi Sâncrăieni) cu primarii şi populaţia maghiară în rol de agresori iar politicienii lor de la centru au muşamalizat situaţia, nu au rezolvat-o! Un alt pericol, cel al încremenirii, al monopolului unor funcţii este ilustrat cel mai bine prin faptul că UDMR a avut secretarii de stat de la Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi cel pe minorităţi din Ministerul Educaţiei timp de minim 12 ani şi îi va mai avea şi în continuare. Putem deci să concluzionăm că dacă avem probleme în relaţiile interetnice şi în educaţia pentru minorităţi, UDMR este unul dintre cei mai vinovaţi actori?

În încheiere, întrebarea cea mai importantă şi pe care nu a ridicat-o nimeni în aceste zile: facem politică în partide / organizaţii bazate pe apartenenţă etnică (deci care au ca esenţă naţionalismul cu care altfel ne lăudăm că luptăm) sau în partidele aşa-zis ideologice (PSD, PNL, PDL, etc)?