De la Generalul Berthelot la Cincu - Rolul Franței în arhitectura de securitate a Flancului de Est al NATO
0De-a lungul istoriei moderne, Franța a jucat un rol esențial în stabilirea echilibrului geopolitic în Europa, fiind un actor constant în construirea structurilor de securitate colectivă.
În contextul actual al tensiunilor regionale și al nevoii tot mai mari de coeziune pe Flancul de Est al NATO, este oportun să reamintim nu doar contribuțiile prezente ale Franței, ci și angajamentele istorice care au modelat această relație – începând cu exemplul emblematic al generalului Henri Berthelot în Primul Război Mondial.
În arhitectura de securitate a Flancului de Est al NATO, rolul Franței este profund ancorat în istoria sa complexă, marcată de conflicte devastatoare și de o căutare constantă a securității și influenței în Europa. De la eforturile Generalului Berthelot de acum un secol în reorganizarea armatei române, până la angajamentele actuale în cadrul NATO, traiectoria Franței reflectă o pendulare între autonomie strategică și solidaritate aliată.
Franța între 1900–1945: O Putere în Căutarea Echilibrului
La începutul secolului XX, Franța era o mare putere europeană, dar încă resimțea trauma războiului franco-prusac (1870–1871) și pierderea Alsaciei și Lorenei[1]. Politica sa externă era dominată de obiectivul revizionist de recâștigare a acestor teritorii și de consolidare a alianțelor împotriva Reichului german, concretizate prin acorduri militare cu Rusia (1894) numit “Franco-Russian Marseillaise”[2], „Entente Cordiale” cu Regatul Unit (1904)[3] și formarea Triplei Înțelegeri (1907)[4]. În paralel, Franța își extindea imperiul colonial, devenind a doua cea mai mare putere colonială după Marea Britanie (imperiul colonial francez se întindea pe aproximativ 12.898.000 km², adică 8,7% din suprafața uscatului mondial, incluzând și teritoriile metropolitane)[5].
Primul Război Mondial (1914–1918) a găsit Franța în centrul conflictului, suferind pierderi umane și materiale imense, cu bătălii decisive desfășurate pe teritoriul său. Cu toate acestea, a ieșit victorioasă, recâștigând Alsacia și Lorena. În această perioadă, Generalul Henri Berthelot a jucat un rol crucial în reorganizarea armatei române în 1917, consolidând relațiile militare și diplomatice franco-române și simbolizând sprijinul aliat în Europa de Est[6].
În 1916, în plină desfășurare a Marelui Război, generalul francez Henri Berthelot a fost trimis în România pentru a conduce Misiunea Militară Franceză. Ajutorul oferit de Franța, prin Berthelot, în reorganizarea Armatei Române după înfrângerile dezastruoase din toamna aceluiași an, nu a fost doar un gest tehnic, ci și unul profund politic și simbolic. Berthelot a înțeles rapid nevoia României de sprijin occidental, iar prezența sa a întărit încrederea românilor în legătura franco-română.
Dincolo de sprijinul logistic și de pregătire militară, Berthelot a devenit un simbol al fraternității militare franco-române, iar influența sa asupra relațiilor bilaterale continuă să fie evocată și astăzi, inclusiv în relațiile strategice din cadrul NATO.
Perioada interbelică (1919–1939) a fost marcată de Tratatul de la Versailles[7], prin care Franța a obținut garanții de securitate și despăgubiri, sprijinind totodată crearea sistemului de alianțe în Europa Centrală și de Est (Mica Înțelegere, Înțelegerea Balcanică)[8]. Construirea Liniei Maginot[9] a reprezentat o strategie defensivă împotriva unui eventual atac german, completată de pacte bilaterale cu Cehoslovacia, România și Polonia pentru a încercui Germania. Cu toate acestea, diplomația franceză a oscilat între fermitate și o politică de „appeasement” față de Germania nazistă în anii '30, influențată de frica de un nou război și de instabilitatea internă.
Al Doilea Război Mondial (1939–1945) a adus o înfrângere rapidă pentru Franța în 1940, cu o mare parte a țării ocupată de Germania și instaurarea regimului colaboraționist de la Vichy[10]. Cu toate acestea, apelul Generalului Charles de Gaulle din 1940 a mobilizat Rezistența franceză și Forțele Franceze Libere, care au participat alături de Aliați la eliberarea Franței în 1944–1945. Deși a ieșit slăbită din război, Franța a fost printre învingători. Moștenirea acestei perioade a influențat decisiv arhitectura europeană postbelică și poziționarea Franței în cadrul NATO și UE.
Doctrina Militară Franceză și Angajamentele Actuale în NATO
Doctrina militară a Franței este profund marcată de conceptul de „independență strategică” sau „autonomie strategică”, capacitatea de proiecție externă și descurajarea nucleară (Force de frappe)[11]. Franța rămâne un promotor al unei Europe a Apărării, susținând capacitățile autonome de apărare ale UE, dar menține angajamentele ferme față de NATO. Deține capacități militare expediționare complete, o industrie de apărare avansată și un comandament operațional propriu pentru teatrele externe. Descurajarea nucleară este esențială, Franța păstrându-și opțiunea de angajare a arsenalului nuclear în apărarea aliată.
După revenirea în comandamentul militar integrat al NATO în 2009, Franța și-a crescut prezența în operațiunile comune, asumând comenzi importante și consolidându-și postura de stat-pivot în sudul și estul Alianței.
După anexarea ilegală a Crimeei de către Federația Rusă în 2014, NATO a fost nevoită să-și reconfigureze postura de descurajare și apărare, în special pe Flancul Estic. Franța, ca stat nuclear și membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, a devenit un contributor semnificativ la efortul aliat.
Rolul Strategic al Franței pe Flancul Estic și în România
Angajamentele concrete ale Franței pe Flancul Estic al NATO sunt notabile. În martie 2022, Franța a preluat comanda Grupului de Luptă NATO din România (Cincu), devenind națiune-cadru pentru acest batalion[12]. A desfășurat peste 1000 de militari și echipamente de luptă, inclusiv blindate Leclerc și sisteme CAESAR, integrând contingente din Belgia, Olanda, Luxemburg, SUA și Polonia. Misiunea acestui grup este de descurajare și apărare activă. Franța sprijină, de asemenea, Brigada Multinațională Sud-Est (MN BDE-SE[13], Craiova) prin personal și exerciții. Participarea la exerciții NATO (Defender Europe[14], Saber Guardian[15]), misiuni de poliție aeriană în zona Mării Negre și misiuni navale în Marea Neagră și Mediterana de Est subliniază angajamentul său.
Obiectivele strategice ale Franței în regiune includ sprijinul pentru întărirea capacităților românești prin cooperare industrială, transfer de tehnologie și dialog politico-militar constant. Parisul consideră regiunea Mării Negre drept o zonă-cheie pentru stabilitatea europeană, o intersecție a riscurilor de securitate și o frontieră estică a NATO care trebuie apărată cu fermitate.
Cu toate acestea, poziția franceză prezintă și limite. Franța este uneori percepută ca fiind mai reținută față de SUA și Marea Britanie în privința Ucrainei, încercând să medieze și să păstreze canale de dialog strategic cu Moscova, o abordare controversată în Estul Europei. Insistența pe autonomia europeană poate genera fricțiuni în cadrul Alianței. Cu toate acestea, în termeni operaționali, angajamentul Franței în România este solid, constant și în creștere.
Pentru România, Franța este un partener strategic esențial în NATO și UE, un actor cheie în consolidarea Flancului Estic, mai ales în zona sudică (Marea Neagră), și un aliat interesat de parteneriate industriale în apărare, inovare și securitate energetică. Rolul Franței în România poate crește în următorii ani prin continuarea comenzii Grupului de Luptă NATO, proiecte comune de apărare și cercetare, și sprijin politic pentru prioritățile României în cadrul NATO și UE.
În concluzie, Franța își asumă un rol important în securitatea Flancului Estic, în special în România, unde este liderul prezenței NATO consolidate. Prin doctrinele sale militare și angajamentele asumate, Franța își reafirmă atât voința de autonomie, cât și solidaritatea aliată, într-un echilibru complex. Pentru România, acest parteneriat strategic oferă stabilitate, protecție și oportunități de dezvoltare militară și tehnologică.
Angajamentul francez nu este doar militar, ci și politic. Președintele Emmanuel Macron a definit clar în 2022 că „Europa trebuie să-și apere interesele pe propriul continent” și că „România este un punct nodal al securității europene”. Franța promovează dezvoltarea Europei Apărării ca un complement al NATO, susținând implicarea activă a țărilor est-europene în proiectele comune de apărare și conferind o dimensiune politico-strategică flancului estic NATO.
Rolul Franței pe Flancul de Est este o expresie a unui angajament cu trei dimensiuni. Prima dimensiune este cea istorică, prin solidaritatea demonstrată în cele mai grele momente, a doua este cea strategică prin contribuția reală la apărarea colectivă și interoperabilitate și nu în ultimul rând dimensiunea politică, bazată pe susținerea valorilor comune și a suveranității statelor.
Astăzi, când Europa este din nou provocată de insecuritate și revizionism, rolul Franței în arhitectura de securitate a Flancului Estic al NATO este atât legitim cât și necesar. Prezența Franței în România reafirmă o alianță istorică și strategică, inspirată de modelul oferit de generalul Berthelot conferind Franței expresia unei continuități istorice a relației cu România și regiunea, de la Berthelot la Cincu.
[2] https://www.journals.uchicago.edu/doi/10.1086/690124
[3] file:///C:/Users/Corneliu/Downloads/029_Studii-si-articole-de-istorie-XXIX_1975_154.pdf
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Antanta
[5] https://www.wikiwand.com/ro/articles/Imperiul_colonial_francez
[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Versailles
[8] https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mica_%C3%8En%C5%A3elegere
[10] https://www.wikiwand.com/ro/articles/Regimul_de_la_Vichy
[11] https://www.defense.gouv.fr/dgris/politique-defense/la-dissuasion-nucleaire-francaise
[12] https://www.defense.gouv.fr/sites/default/files/operations/20240219_CABCEMACOM_DP_AIGLE_UK_.pdf
[13] https://mndse.ro/
[14] https://shape.nato.int/defender-europe
[15] https://www.defense.ro/exercitiul-multinational-saber-guardian-25
Se încarcă comentariile...
