Aventuri în antreprenoriat la 19 ani. Partea a II-a

Ajung pe la 1 înapoi acasă şi mă pregătesc să scriu un e-mail nocturn către Andrew în care îi specificam că ziua următoare are contractul semnat. Scriu e-mail-ul, iar cu câteva clipe înainte să dau trimitere sună telefonul - era americanul de la Facebook...

Dacă nu aţi citit partea I, o puteţi accesa aici. 

Era cam târziu pentru un apel obişnuit de la el. Îi răspund, şi o voce răspicată imi spune pe un ton dur: "Cristian, you upset my boss. How is it possible for you not to sign that contract until now? It's been three full weeks of negotiations dude, this is not acceptable. You are not suited to be a CEO dude, seriously, you're a fucked up CEO. No CEO would have done what you did, you did wrong...", evident, m-am speriat, ce-am făcut eu să-l fac să fie atât de supărat pe mine? Pentru un moment scurt m-am simţit prost - cred ca a durat 2-3 secunde, apoi i-am răspuns scurt "I am sorry that you believe that, I did what I had to do to assure everything is in order. If you or your boss do not have patience, then I think we can end this deal."; şi asta a fost. N-am mai auzit nimic de la ei timp de o săptămână.

După o săptămână primesc un e-mail de la Andrew în care îmi spune că el vrea să semnăm contractul şi că vrea să începem colaborarea. Între timp unul din partenerii noştri a devenit foarte apropiat de Ryan - americanul de la Facebook. După discuţia aprinsă cu el, am început să fac un background check mai amănunţit – de obicei eu fac background check la toţi cei cu care mă întâlnesc pentru că totuşi, e bine să ştii cu cine faci afaceri. Nu am găsit nimic despre el. Dar nu m-am oprit.

“We had no idea of his criminal record, we even presented him to our kids and family” - un fost angajat al lui Ryan

Am căutat aproape zilnic timp de o săptămână. Într-un final găsesc un domeniu web înregistrat pe numele lui, pe o adresă de e-mail pe care o folosea rar. El avusese o companie de mobile marketing în Calgary, Canada. Am găsit comunicate de presă ale companiei, articole în presa internaţională şi am rămas surprins. Ridicase finanţare de aproximativ jumatate de milion de euro în mai puţin de o lună de la investitori locali, chiar şi de la un senator - în unul din articole se relata că au câştigat încrederea administraţiei locale pentru că promiteau locuri de muncă -- ceea ce e firesc. A angajat 10-15 oameni, a luat un sediu mare şi a început să producă un prototip.

După cateva luni sediul a rămas pustiu, cu uşile închise. Ryan, care era co-fondator şi head al companiei, a fugit cu banii care au mai rămas în companie şi a lăsat toţi investitorii cu gura căscată. În urma întâmplării este căutat în Canada şi cateva state din US pentru deturnare de fonduri. Ce mai poveste. Nu ştiam dacă are de gând să facă acelaşi lucru, sincer, nici nu mă interesa, nu vroiam decât să ştiu că eu şi partenerii mei nu vom mai avea de aface cu el.

Prietenia în business, o practică bună?

Vorbesc cu doi din partenerii mei cei mai importanţi şi rămân şi ei minunaţi de cele auzite. Între timp, cel de-al treilea partener era foarte greu de găsit. Nu prea răspundea la telefon, nici la mesaje. Sigur, îmi era şi prieten şi îmi făceam griji pentru el, mai ales că ştiam că a continuat discuţiile cu Ryan.

Şi temerile mele mi s-au adeverit. Partenerul meu începuse să colaboreze cu Ryan zilnic. Plănuiau să mai facă o firmă şi să facă ceva asemănător cu ce făcuse el în Calgary (din spusele partenerului meu). Evident, i-am spus partenerului meu că nu este în regulă ceea ce face şi poate avea consecinţe grave. Nu a vrut să mă asculte şi m-a luat în derâdere. Atunci am decis ca parteneriatul dintre noi să înceteze. Ceilalţi doi parteneri au fost alături de mine şi am continuat să mergem pe drumuri diferite.

De ce nu e bine să ameninţi un investitor străin pe Facebook

Andrew, pentru o perioadă îmi trimitea mail-uri de ameninţare şi avocaţii lui ma căutau constant. Se pare că fostul nostru partener îl enervase rău - nu doar că începuse să lucreze cu Ryan (cu care avea un NDA [accord de confidenţialitate] semnat), dar el l-a şi ameninţat într-un mesaj pe Facebook. Nu este recomandat să ameninţi investitori străini pe Facebook iar partenerul meu nu ştia ce consecinţe pot să apară.

A urmat o perioadă foarte dificilă, atât pentru mine dar mai ales pentru compania pe care ne chinuiam să o construim. Aveam succes cu start-up-ul pe care îl lansasem şi eram mulţumiţi de rezultate (mai multe informaţii într-un articol din Adevărul aici), dar toată energia noastră era epuizată de conflictul creat. Fostul nostru partener începuse o vendetă impotriva noastră şi eu mă temeam că eram nevoiţi să falimentăm firma. Mă temeam de eşec - dar eşecul deja avusese loc.

Într-un final, după zeci de nopţi nedormite şi un stomac tare am reuşit să rezolvăm problema. Însă am rămas cu un gust amar, un bun prieten şi partener în minus, şi cu moralul la pământ. Dar asta nu ne-a împiedicat să continuăm şi să mergem înainte cu capul sus.

Până nu te loveşti cu capul de perete nu simţi că faci business

Experienţa asta nu doar că ne-a iniţiat în business de-a binelea, dar ne-a învăţat minte să ne alegem cu grijă partenerii de afaceri, să nu amestecăm prietenia cu business-ul -- asta nu înseamnă că nişte prieteni nu pot face o echipă bună, chiar dimpotrivă, totul poate merge perfect dacă fiecare membru vine în completarea celuilalt.

Este recomandat să ştim foarte bine oamenii cu care (vrem să) facem afaceri. Eu de obicei fac background check-uri exhaustive şi mi-a venit greu să cred din prima că Ryan era de la Facebook, mai ales când l-am rugat în repetate rânduri să îmi trimită un e-mail cu anumite detalii (în ideea în care trimitea de pe e-mail-ul oficial @facebook.com).

De asemenea, am reuşit să aplanăm conflictul cu Andrew în momentul în care i-am specificat că nu mai suntem asociaţi (mai exact după câteva zeci de mail-uri) cu acel partener care l-a ameninţat şi că avem înregistrări telefonice între reprezentantul companiei sale, Ryan, şi compania noastră. Înregistrări care ar fi dăunat imaginii companiei sale.

În concluzie, să faci un business este un lucru atât de greu încât dacă ar fi trebuit să o iau de la capăt aş fi făcut-o cu cea mai mare plăcere şi entuziasm. Mă bucur că am trecut acum prin cele întâmplate decât mai târziu, când pierderile ar fi putut fi mult mai mari...