Atenţie la religie!

0
0
FOTO Getty Images
FOTO Getty Images

„Atenţie la religie!” - le-ar fi şoptit un ulterior foarte cunoscut predicator din Nazareth legionarilor romani care tocmai îl urcau pe cruce. Citatul e apocrif, ba chiar de-a binelea inventat, dar rămîne un sfat bun pentru cei mai recenţi iniţiaţi în infailibil. Mai clar şi urmărind ştirile: Merkel, Juncker şi Tusk. Sfînta treime UE.

Problema acestor purtători de bagaj divin, structural incapabili de o harţă ideologică, darmite de un martiriu ca la carte, e - aşa cum avertizează faimosul citat inventat de mai sus - promovarea psihologiei de cult la nivel de masă. Rezultatul: nevoia de adeziune, fuga de mesajele realităţii şi exilul criticii.

Iată de ce, recentul sondaj de sorginte UE în care românii îşi iau procentele de încredere înapoi în loc să scandeze „UE - viitorul ţării e!”, a fost întîmpinat cu panică şi afuriseli. Doar 47% din români mai cred în UE! Ce ne facem? Îi lichidăm în zori pe refuznici? Dar dacă soarele însuşi, ruşinat de făţărnicia tricoloră, va refuza să mai răsară deasupra ţării? Prescripţia obişnuită în asemenea situaţii la Bruxelles şi printre comentatorii locali e declanşarea ocarotronului: populism în creştere! duşmani ai Europei, ai binelui suprem şi al fiilor lui mai mici umanismul şi lumina ochilor!

E timpul să convocăm o minusculă şi civilizată interjecţie: ho! Ajunge un car de măciuci la una bucată oală.

Mai întîi, spre ştiinţa celor ce folosesc premeditat această confuzie: UE nu e totuna cu Europa, iar a critica UE nu e totuna cu a înjura Europa. După acelaşi tipar, a critica monarhia sau republica sau a fi iritat de PSD sau PNL e totuna cu a critica România şi a-i înjura pe români.

47% susţinere nu e o catastrofă. Orice guvern ar fi mulţumit cu aceste procente.

Ideea după care cei ce au ceva de comentat în dezacord se fac vinovaţi de un delict trebuie să dispară. Înainte de a ne împinge, iar, într-o societate fidelă adevărului unic. Am servit suficient aşa ceva şi sîntem foarte în măsură să dăm asigurări comesenilor că nu face bine la cap, la morală şi, în cele din urmă, la istorie şi cazier. În fond, vorbim, încă, de Uniunea, nu de Presiunea Europeană.

Trebuie să îi ajutăm pe liderii UE să scape de ţîfna care îi îndeamnă să treacă orice critică sau scîncet procentual în seama unui vast complot ideologic. Dacă procentele au scăzut, poate că asta are de-a face şi cu prestaţia Uniunii, nu numai cu nepriceperea, prostia şi ingratitudinea românilor sau ale altor neamuri rămase în urmă. Altfel, UE riscă să îşi reducă mesajul la o teză meschină: sînteţi plătiţi, ne slăviţi!

Apoi, 47% susţinere nu e o catastrofă. Orice guvern ar fi mulţumit cu aceste procente. Mai ales că restul de 53% nu sînt un trib compact care împinge ţara spre Rusia, cu destinaţia Coreea de Nord. 47% susţinere e o cifră discutabilă. O ţară în care nu există urmă de partid eurosceptic e o realitate indiscutabilă.

Ce uită cu bunăştiinţă analiştii presupusului euroscepticism românesc e absenţa lui ca dramă şi prezenţa lui vioaie ca farsă politică. Nici PSD, nici ALDE nu se dau eurosceptice în programele cu care candidează, ci încep să cîrtească abia după ce se văd la guvernare. Tăriceanu şi cugetătorii recent alfabetizaţi ai PSD sînt eurosceptici în baza analizei care demonstrează că avem mititei mai mustoşi decît saboţii olandezilor. Acest tip de euroscepticism sofisticat se mai cheamă şi euromiticism.

Pentru o mulţime care tinde spre majoritate, UE e o sumă de ştiri despre crize, eşecuri şi neputinţă.

Aici e deosebirea între un discurs parşiv şi o opţiune ideologică legitimă. Din Marea Britanie pînă în Cehia, partidele cu adevărat eurosceptice au programe cu adevărat eurosceptice şi se duc cu ele în alegeri. De acolo le vin voturile iar UE n-ar trebui să mai pretindă că nu ştie asta şi că populismul e o boală de ochi în cabina de vot. De fapt, aparenta neştiinţă a UE are o explicaţie. Un secret vinovat: în adîncul sufletului ei dictando, birocraţia UE ştie că e părintele bun al acestor proteste.

Pînă la urmă, cetăţenii români primesc 3 lucruri de la UE: reguli, ştiri şi bani. Primele două sînt imediat accesibile şi utilizabile. Banii sînt furaţi sau nefolosiţi. Asta spune de ce românii nu simt intens şi direct mîna UE pe creştet. Ştirile spun de ce credinţa se codeşte.

Pentru o mulţime care tinde spre majoritate, UE e o sumă de ştiri despre crize, eşecuri şi neputinţă. Cel mai recent rezumat sună aşa: Brexit, Catalonia, Rusia, migraţie. Soluţii UE? Un zero ornat cu summit-uri şi comunicate.

Cetăţenii care mai au ochi de văzut şi urechi rezistente la tras, au reţinut  din rezumatul de mai sus o sumă de certitudini: UE încearcă să vîre migranţi pe gîtul est-europenilor pentru a acoperi neghiobia superioară a Cancelarului german, UE nu ştie ce să se facă în faţa secesionismului (catalan) care vrea să ruineze un sat naţional, UE nu acceptă referendumuri decît dacă impune repetarea lor în caz de nereuşită şi tot UE e ostilă uneltirilor ruseşti, atît cît să lase loc de afaceri la Moscova firmelor germane, franceze, italiene, olandeze şi, în genere, vest-europene.

Ceea ce nu e tocmai uşor. Căci UE are în grijă şi coada la pupat anteriul şi semnat contracte la Teheran. Amuzant pînă la ridicol: UE predă corijenţilor est-europeni lecţii de stat de drept şi libertăţi civile, în timp ce denunţă noile planuri americane de sancţionare a Iranului. Sigur, iranienii continuă să îşi spînzure adversarii de macarale, să îi împuşte în închisori şi să alege femeile vinovate de port-ruj şi ojă. Vorbim de drepturile omului dar tot oameni cu drepturi şi contracte lucrează şi la Total, ENI, Airbus, BASF şi alte companii la treabă în Iran.

Indiscutabil, fereala de UE e îngrijorătoare. Dar mesajul nu e eurosceptisismul. Mesajul e mai grav.

În această situaţie, ce poate spune cetăţeanul (est-)european sondat la capitolul bune impresii despre UE?

Reţinerea culeasă de sondaje în cazul României nu e o aiureală. Dimpotrivă, această ezitare mărturiseşte un bun simţ solid. 47% spun că nu mai au încredere în UE sub impresia nu tocmai aberantă că UE a luat-o razna, mult pe deasupra lumii reale. Acelaşi sondaj spune şi că 61% din români cred că ţara a avut de cîştigat de la UE. Nici o contradicţie. E vorba de bani în mînă - puţini, fraudaţi, dar mult pentru o ţară în care cine îţi dă un ban ţi-a luat deja tot. 

Indiscutabil, fereala de UE e îngrijorătoare. Dar mesajul nu e eurosceptisismul. Mesajul e mai grav. O naţie de pesimism vechi şi intravenos a ajuns să-şi extindă suspiciunile: nu mai crede pe de rost nici măcar în UE. La mijloc nu e doar harnica noastră genetică istorică.

Acasă, meşterii conducători au refuzat sau prăpădit tot ce n-au putut fura din daniile UE. La sursă, patriciatul birocratic UE se îngrijeşte prea mult de disciplina cultului pe care l-a aşezat în locul realităţii. Vorba crucificatului prematur: atenţie la religie! 

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite