Atac direct cu drone, deliberat, asupra centralei nucleare civile de la Zaporojie

Este semnalul ultim că demența politicienilor, dublată de lipsa de inteligență comună a executanților militari, poate face ca ucenicii vrăjitori ai timpului nostru să aibă la dispoziție noi ingrediente pe care să le arunce în ceaunul în care se amestecă tot mai rapid apele tulburi ale Apocalipsei. S-a depășit, cred definitiv și irevocabil, sistemul de opreliști creat de Convențiile de la Geneva și Acordurile de la Helsinki devin inutile deoarece încălcate de diverșii mari actori ai lumii contemporane.

În acest caz, strategii politici și militari s-au trezit puși în fața unei dileme oarecum dificil de depășit: cum să inventăm o noua armă cu efecte într-atât de devastatoare încât efectele sale să fie decisive pentru a influența soarta unui conflict, exact după modelul raționamentului folosit de către decidenții politici americani atunci când au argumentat că folosirea celor două bombe nucleare împotriva orașelor japoneze Hiroșima și Nagasaki, a fost ceva nu numai strict necesar, ci și acceptabil în logica istoriei, deoarece a obligat Japonia să se predea, punând capăt imediat conflictului. Situație în care uriașele pierderi umane provocate în urma acestor atacuri puteau fi considerate ca parte în noua normalitate a ceea ce urma să devină arta războiului.

Nimeni n-a crezut că se putea ceva mai mult decât ca, din acel moment, statele lumii să intre într-o cursă a înarmării nucleare, chiar și asta acceptabil deoarece, imediat, a existat argumentul disuasiunii nucleare, cu o balanță a terorii menținută la un fragil punct de echilibru prin puterea de destrucție reciprocă reprezentată de arsenalele mai vechilor sau mai noi puteri nucleare.

Aici suntem și doar de această perspectivă să fim speriați? Nu, nicidecum, căci s-au găsit și deja, tacit, au fost deja considerate drept acceptabile procedee noi, echivalente cu crime de război și genocid căci sunt destinate să lovească în populația civilă. Asta e noua tendință în gândirea militară: țintele predilecte sunt aglomerările civile sau spitale, școli, grădinițe, vehicule transportând ajutor umanitar sau asistenții benevoli implicați în operațiuni medicale sau umanitare. Operațiunile militare împotriva unor asemenea ținte implică în mod tradițional toate tipurile de armamente convenționale (vă vorbeam ieri despre cazul celui mai mare spital din Gaza devenit țintă militară și distrus în consecință)

Dar nu mai e suficient. Se trece la nivelul următor, adică atacul real, premeditat, foarte precis țintit, împotriva unui reactor nuclear civil care are o relevanță militară strategică doar prin prisma catastrofei de mari proporții pe care o poate produce explozia unui reactor.

Un asemenea atac cu drone a avut loc acum împotriva centralei nucleare de la Zaporojie, controlată de forțele armate rusești, „un incident serios care avea posibilitatea să submineze integritatea sistemului de protecție al reactorului”.

Au fost cel puțin trei lovituri directe asupra centralei nucleare civile, a spus Rafaelo Grossi, șeful Agenției Națiunilor Unite pentru energie nucleară a spus imediat că asemenea atacuri „cresc în mod semnificativ riscul unui incident nuclear major”. Imediat, de o parte și de alta a frontului, au început să curgă acuzațiile: ucrainenii spun că rușii sunt de vină și că și-ar fi atacat propria locație pentru a crește presiunea deja extrem de importantă asupra Kievului amenințat de ofensiva masivă în curs de desfășurare .R ușii spun,  că ucrainenii au atacat centrala, încercând să creeze un posibil incident major care să mobilizeze opinia publică în favoarea lor și să influențeze decisiv aliații americani în a le livra ajutorul promis și deocamdată amânat pe considerente politice de oportunitate.

Desigur, episodul se poate repeta și, în funcție de consecințe, vom mai vedea cum se va mobiliza comunitatea internațională și ce măsuri ar putea fi luate pentru a împiedica o catastrofă cu efecte foarte grave, poate pe timp de decenii sau secole, în zona dimprejurul centralei nucleare și, poate, la sute de kilometri distanță în funcție de curenții atmosferici.

Iată o reprezentare grafică a consecințelor posibile:

Dar, dincolo de enunțarea acestora factori de risc, cel mai grav dintre toate scenariile imaginabile în acest moment este că un asemenea atac se va produce di nou, mai ales în condițiile extrem de fluide de pe fronturile de luptă din Ucraina. Dar nu este numai atât căci mi se pare foarte limpede că acest tip de atacuri se vor petrece și în alte zone ale lumii deoarece, deja, oficiali de rang înalt din unele armate spun că primele ținte ale unui atac la scară largă vor fi centralele nucleare, în primul rând cele în care se produce materialul necesar pentru armament, dar și cele civile, mereu suspectate că pot deține asemenea facilități pe care să le activeze fie ilegal, fie în urgență în cazul unei „economii de război”.

Aici am ajuns și, foarte ușor, chiar nespus de ușor, asta poate duce la distrugerea civilizației umane și a condițiilor de viață de planeta noastră. Dar, după cum vedeți, într-o frenezie dementă, militarii lumii trăiesc bucuria împlinirii visurilor lor de a avea sub comandă armate de tineri buni de trimis la moarte, cu complicitatea cu adevărat criminală a unor politicieni care promiteau o viață mai bună în pace și prosperitate.

Vedeți ce s-a ales din toate astea și care este rezultatul dominant.  Dacă acesta este nivelul următor al amenințării, chiar nu trebuie multă imaginație de înțeles care ar putea fi nivelul următor după nivelul următor, cum este el prevăzut în manualele militare...