Aseară am văzut doi câini vagabonzi. În zona incertă de frontieră dintre un maidan şi o stradă cu blocuri. Nu păreau în elementul lor. Aveau un aer provincial şi buimac. Păreau plecaţi dintr-o margine de lume sătulă de foame cu gândul de a lua în stăpânire petele albe rămase pe harta canină a vagabondajului.
Sărbătoarea de Halloween a trecut. BOR a condamnat-o cu intransigenţa-i caracteristică. Cu maximă verticalitate. Se apropie, la fix o lună, sărbătoarea de Sfântul Andrei.
În clasa întâi, fiica mea a venit acasă după ora de religie de la şcoală şi mi-a spus că li s-a predat următoarea definiţie a ploii: ploaia sunt lacrimile lui Dumnezeu care plânge pentru că vede răutatea oamenilor.
În primele pagini ale romanului „Aventurile lui Tom Sawyer”, Mark Twain pune în scenă un conflict între doi puşti, care sună cam aşa:
Astăzi am citit pe internet şi am auzit la TV, la radio sau aiurea mai multe opinii legate de atacul terorist de ieri de la redacţia publicaţiei „Charlie Hebdo” din Paris. Unele dintre ele cel puţin surprinzătoare.
