Articole scrise de Oana Camelia Serban

Am rămas sensibilă la femeile totale, la făpturile care îşi conservă senzualitatea chiar şi atunci când deciziile lor sunt reacţionare ori cârmuitoare, la doamnele care îşi confirmă statutul nu prin considerente civile, cât printr-o conduită care le ...

O bună prietenă îmi spunea zilele trecute că lumea asta nu e făcută pentru femei şi pentru bărbaţi, ci pentru bărbaţi şi pentru femei în exerciţiu, de la soţii la menajere, de la metrese la prietene cu care poţi purta polemici cordiale. Îmi spune, cu...

Alunec dintr-o lume a scriiturii în care nu ai nevoie de oblojiri reciproce, de norme şi de o punguţă cu doi bani ca să dai Celuilalt zvâcul tău de viaţă în câteva cuvinte,într-un purgatoriu în care scriitorii se aleg ca neghina,separându-se unii de ...

Nu ştiu cât de rea e occidentalizarea unei celebrări a iubirii, personal îmi displace,dar m-aş bucura ca măcar o zi, iubirea să fie la unison un proces de conştiinţă pentru toţi cei care îşi îndeletnicesc un elan omenesc, prea omenesc, întru trăirea ...

„Avem sentimentul vag că există în jurul nostru o lume umană, că mai degrabă decât „gândesc, deci exist” este valid un argument care sugerează că „interacţionez cu ceilalţi, deci exist”. Undeva există şi o lume a stelelor, ca să-l pastişăm pe Kant.In...

„Prin democraţie, România a devenit un elastic de care întinde primul venit. A fost fatal ca România să nu îşi creeze un sens şi o chemare în lume, să rămână o ţară provincială, cu o cultură populară şi o mizerie colectivă”.Aşa nu: mitizarea prostiei...

„Pe vremuri, toate astea erau mai curate. Nu e bine să te întorci cu istoria în mormânt. Frumoasa Moşului, nu mai suci ochii ăia mari cu îndoială. Întreabă-l pe Moşu` tot ce vrei să ştii. Iar la final, facem o poză şi o pui bine, aşa cum le-am pus şi...

Societatea vizualului a devenit o aşezare de lideri şi lideraţi. Poporul caută imagine şi imaginar, dar între cele două s-a născut un război sfânt.Maselor le lipseşte o„cruciadă a copiilor”, altfel:o comunitate conştientă de războiul dintre imagine ş...

Era un spital în care ai fi avut încrederea să te întorci vreodată, de va mai fi nevoie, măcar de dragul oamenilor care au făcut tot ce au putut ca să ştie ce-i cu tine.În spitalul de cuvinte al fiecăruia, oamenii care te-au făcut bine devin oamenii ...

„Copilă, să nu rupi floarea. Trebuie să crească, aşa ca tine”. Am crescut. Şi astăzi, de ziua mea, aflu că Înalt Preasfinţitul Epifanie Norocel, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei a murit. Dar acum nu o să mai fac ascultare.O să rup câteva flori şi o ...

Dacă pe Arca lui Noe ar rămâne un scriitor  şi un cititor, cei doi n-ar trebui să aibă nevoie de încă unul asemenea lor pentru supravieţuire. Se poate, dacă între scriitor şi cititor se păstrează justa măsură. În rest, toată stima celor ce nu s-au re...

„Ministrul mă necăjeşte mult, am prevăzut eu asta. Meticulos şi ceremonios ca o mătuşă bătrână; e o pacoste să ai de a face cu un astfel de om”. Sensul disconfortului moral în politică a trecut dinspre făcătorii de lege spre cei care ar vrea s-o pref...

„Cartoful e şiret ca un bărbat, mamă, mereu dulce şi ascuţit, dar de fapt te usucă şi te curăţă de toate cele. Uneori, chiar de `ăle rele. Dar tu învaţă să potriveşti mâncarea după ştrengăria lui şi or să te iubească toţi”. Am rămas cu amintirea cald...

În moarte cărţile se joacă la fel ca-n iubire: trebuie să pariezi pe totul sau nimic. Iar râsul final e prometeic, salvator, e bucuria plină a omului care s-a întregit prin aşteptare. „S-a întâmplat odată să ia foc culisele unui teatru. Măscăriciul v...

După morala ei, asta era „lumea a treia”. Toţi se înghesuie să prindă ultimul „tren de plăcere” către metropolă. Am scos lumea „din cutie”, acum să o scoatem şi din „ecrane”. Într-o societate de sferă, prietenia e deja banală. E simplu şi distructiv,...

Unora le-a lipsit pedagogia politică. Din fericire, seducţia politică este educabilă şi devine, la rândul ei, educaţie. Uneori, aceasta pare să fie încă o lume ca pe vremea lui Brecht, în care orice analiză a teatrului politic contemporan nu poate fi...

„Nu pot să votez din pat, /N-am nicio soluţie; /Medicul m-a şi clasat:/ „Slab de constituţie!”. Deloc întâmplător, discursurile dedicate votului de astăzi par a scrie un tratat despre „Da” şi „Nu”. Dar exclusivitatea celor doi termeni pare că nu poar...

Eu cred că am pierdut raţiunea binelui şi a răului. Asta înseamnă să traieşti la întâmplare. Nu vreau ca în roşeaţa pomeţilor mei să zacă ruşinea de a nu fi vorbit mai devreme. Vraciul meu e un condei. Asta e voinţa unui om care nu vrea să trăiască h...

În vernisajul stradal de drapele, în mersul decadent al trupelor care roiesc patriotismul în paşi echidistanţi, dincolo de mănuşile albe ale oficialilor şi de chipurile curioase ale pruncilor care iau parte la spectacolul naţional purtând în obraji r...

Să presupunem că la alegeri vor fi cozi mai scurte ca la Black Friday. Asta nu înseamnă că nu riscăm să ne trezim cu un soi de Black Day în calendarul politic. „Eu cu cine votez?” nu este doar cel mai savuros dubito politic din istorie. Am ascultat ş...

Ai noştri au început să tragă cortina unul câte unul. Un regizor nu inuman, ci neomenesc, a înscenat moartea lui Iurie Darie şi a lui Şerban Ionescu. Nu e o poveste cu happy-end, nu e un film de lung metraj care s-a turnat într-o vârstă de om, nu e o...

De fapt, aşa începe povestea politicii ca amenajare a lumii în vederea locuirii ei. „Avem însă o anumită vocaţie a binelui, e drept, cam infantilă”.

fără imagine „Filosofia e acasă. Teatrul e o aventură, una din ce în ce mai frumoasă”. Iar acum, „nu ne mai rămâne decât să începem”.

fără imagine Cum îmblânzim animalul politic? Cum îl aşezăm în reflexe bine formate, intuibile? La fel de bine ne putem întreba de ce ai transforma un zoon politikon într-un animal de pază? Morala şi politica fac casă bună. „Reinventarea democraţiei” înseamnă a ad...

fără imagine Saltul de la Muller la Cărtărescu nu a fost făcut. De ce? Poate că gala pedigree-urilor literare de anul acesta nu a resimţit în scrierile celui din urmă conjuncţia perfectă dintre Nobil şi Nobel. Totuşi, cum, sau mai bine zis, cu ce ar putea schimba...

fără imagine Să mori pe limba lui Dumnezeu. Să nu pierzi pământul Lui ci să te împreunezi cu el. Să încredinţezi moartea frigului şi resemnarea căldurii. „Cateheza cinefilă” a lui Cristian Mungiu se ţine „După dealuri”

fără imagine „Unii, domnule, zâmbesc şi când trebuie şi când nu trebuie. Eu tac şi când trebuie şi când n-ar trebui”(Octavian Paler). Astăzi nimeni nu mai tace. Nimeni nu mai scrie fără să tacă.