VIDEO Scurtmetraj tulburător despre Sînziene. Tinerele dintr-un sat sălăjean recreează povestea faimoaselor creaturi din mitologia românească
0O tânără în vârstă de 19 ani din satul sălăjean Marin a mobilizat 22 de prieteni din localitate şi a realizat un scurtmetraj despre povestea Sînzienelor.
Legenda de Sânziene şi obiceiurile specifice acestei sărbătători străvechi au făcut obiectul unui material video pe care Patricia Marina Toma, o studentă de 19 ani din satul sălăjean Marin, l-a realizat şi distribuit pe Facebook, într-o demers de revigorarea a tradiţiilor satului sălăjean.
Pentru asta, i-a mobilizat pe membrii comunităţii, în special tineri şi copii, care s-au transformat în actori. În total, 22 de prieteni din sat au îmbrăcat straie populare, au purtat coroniţe din flori de sânziene şi şi-au intrat în rolurile create de "regizorul" Patricia. În video, o mamă îşi pune pruncii la culcare şi îi spune fetiţei mai mari povestea Sânzienelor, descriindu-i ritualurile magice care aveau loc noaptea şi tradiţiile legate de această sărbătoare în satul sălăjean.
"Mi-au plăcut de când mă ştiu poveştile şi legendele! Când eram mică, mergeam împreună cu bunica pe câmp şi culegeam sânziene pe care le împleteam în coroniţe şi le aruncam pe casă. Făceau asta dintr-un motiv în care ei credeau, tradiţie care la mine în sat se mai ţine", mărturiseşte Patricia Marina Toma, adăugând că intenţionează ca pe viitor să facă şi alte proiecte similare, unele inspirate din basmele populare cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene.
Potrivit etnologului Camelia Burghele, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, fetele erau cele care se implicau mult în sărbătoarea de Sânziene. "Acum era momentul prielnic pentru îngrijirea sănătăţii şi frumuseţii: fetele fecioare să spălau cu rouă de pe sânziene, să fie frumoase ca sânzienele şi îşi puneau sânziene peste brâu, să nu fie niciodată bolnave cu mijlocul, dar tot acum era un moment în care se puteau face farmecele de dragoste, în care busuiocul era înlocuit de flori galbene de sânziene: fetele fecioare făceau tot felul de vrăji de dragoste cu sânziene sau le puneau sub pernă", spune ea.
Aceasta susţine că cea mai importantă şi mai spectaculoasă trăsătură a acestei sărbători precreştine este că omul satului tradiţional credea că în această noapte se deschid cerurile şi poate să meargă direct la cer, poată să aibă o relaţie neintermediată cu divinitatea.
Un obicei care s-a păstrat peste ani este cel al împletirii de coroniţe din sânziene, care se aruncă pe case. "Iniţial se spunea că se aruncă pentru toţi membrii familiei şi că persoana a cărei coroniţă cade prima, acela va muri în anul respectiv. Ulterior, acest lucru s-a îndulcit puţin şi s-a spus că dacă este vorba despre o fată, ea nu se va mărita în anul respectiv, ori pentru ceilalţi va fi un an cu ghinion", explică etnologul. Tot în această zi, se culeg sânziene ca plante de leac, pentru prepararea diferitor ceaiuri şi decocturi, despre care se crede că sunt bune mai ales în bolile femeieşti.
"În efortul de a-şi impune princiliile şi calendarul bisericesc, biserica nu a avut altă variantă decât să-şi suprapună propriile sărbători peste sărbătorile populare pe care oamenii le ţineau deja. Aşa se face că şi peste Sânziene a fost suprapusă Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul", punctează sursa citată.
Patricia Marina Toma nu este la prima realizare importantă legată de păstrarea şi promovarea tradiţiilor. Ea este cea care a recreat în detaliu nunta bunicilor, eveniment la care a mobilizat, de asemenea, comunitatea locală.
Vă mai recomandăm:
VIDEO Dragobetele, în satul românesc. O studentă revigorează sărbătoarea autohtonă a iubirii