Securiştii l-au privat de participarea la Campionatul Mondial din America de Sud
0Considerat ani la rând drept cel mai bun ridicător din voleiul românesc, Vasile Ştreang – Puiu, cum îi spune mai toată lumea – a fost şi antrenorul care a adus la Zalău, alături de formaţia Elcond, primul titlu de campioană a României la volei.De aproape 40 de ani, terenul de volei este pentru Puiu Ştreang un fel de a doua casă.
Deşi spune că a început să practice acest sport „târziu”, adică de la 14 ani, Puiu Ştreang a reuşit să recupereze destul de repede. După numai cinci ani, era convocat în lotul naţional – avea atunci 19 ani – jucând sub culorile României până în 1989. Şi nu oricum, ci impunându-se ca cel mai bun ridicător din campionatul intern la acea vreme, adică între anii 1981 – 1989, când a făcut parte din lot. „Am preluat tricolul şi toate prerogativele de la marele ridicător Cornel Oros”, îşi aminteşte cu melancolie el.
N-a avut loc în delegaţie de securişti
Nu are doar aminitri plăcute din acea perioadă, ci şi unele marcate de „rigorile” regimului comunist de atunci. „Cu toate că am contribuit la calificarea echipei României la Campionatele Mondiale din 1982, eu nu am făcut deplasarea în America de Sud. Motivul – în loc să meargă în Brazilia şi Argentina, gazdele ediţiei, 12 jucători, cum ar fi trebuit, au mers doar 10, pentru că două locuri au fost ocupate de securiştii care aveau sarcina să se asigure că sportivii se mai şi întoc în ţară”, îşi aminteşte el.
În 1993 s-a retras din activitatea sportivă de performanţă, dar nu şi din volei. A rămas ca şi antrenor în cadrul echipei de volei din Zalău, care se numea Elcond la acea vreme şi care juca în liga secundă. A reuşit, în scurt timp, să o aducă în primul eşalon valoric al ţării, pentru ca mai apoi, împreună cu antrenorul Mircea Spătăcean, să aducă la Zalău primul titlu de campioană a ţării la volei masculin. Se întâmpla la ediţia 1996 – 1997 a Campionatului Naţional de Volei Masculin, iar echipa Elcond (actuală REMAT, campioana en-titre la volei masculin) şi-a repetat performanţele, cu Puiu Ştreang alături, încă două ediţii consecutiv.
Antrenează copii
Cu toate că în 1999 s-a despărţit de campioana României, ocupând o funcţie de conducere la Clubul Sportiv Municipal Zalău, el nu s-a rupt şi de volei. Şi-a făcut două grupe de copii – băieţi, pe care îi antrenează pentru a devenii campionii de mâine ai oraşului. „Îmi place să lucrez cu băieţi. Cu fete nu cred că aş putea. Ele sunt mai firave, mai sensibile, iar voleiul este un sport mai dur”, apreciază el. Oricum, la nivel de sport de performanţă, în Zalău are tradiţie voleiul masculin, aşa că grupele antrenate de el sunt pepiniera care va da, cu siguranţă, viitorii campioni.
Ce-i place
Deşi spune că anumite probleme de sănătate pe care le-a avut i-au impus un regim alimentar sever, Puiu Ştreang se declară un mare amator al gustului cărnii. „Aş renunţa aproape la orice, dar nu pot să renunţ la gustul cărnii. Şi chiar nu consider că este un aliment de care este bine să te lipseşti”, spune el.
Ce nu-i place
„Ce nu pot să-nghit, să tolerez, este minciuna dublată de ipocrizie. Asta le tot spun şi la copiii pe care îi antrenez: simplul motiv că trăieşti sub imperiul minciunii al neadevărului, implică u stres care te macină şi îţi face în primul rând ţie rău”, povesteşte antrenorul.
Întrebări şi răspunsuri
Ce vă nemulţumeşte la activitatea sportivă de astăzi?
În primul rând, faptul că activitatea de performanţă este insuficient susţinută de autorităţi. Noi, la CSM, spre exemplu, am primit pentru acest an, pentru sportivii de performanţă, 16.500 de lei. Cu banii aceştia abia ne-am înscris o parte din sportivi la nouă competiţii.
Mai fac copiii sport în ziua de astăzi?
Sunt sporturi în Zalău care încă îi atrag pe copii. Este cazul tenisului, care a devenit aproape o modă oraş în ultima vreme. Sau tenis de masă şi chiar şi voleiul, dată fiind şi tradiţia pe care acest sport o are în Zalău.