Povestea ”Casei Cântăreţului”, veche de un secol şi jumătate, relocată şi transformată în muzeu
0Muzeul etnografic de la Iaz, din Sălaj, creat de tânăra Ligia Bodea în memoria bunicilor ei, s-a îmbogăţit din acest weekend cu încă o casă tradiţională. Este vorba despre o casă slovacă, construită la mijlocul secolului al XIX-lea, relocată acolo din comunitatea slovacă Făgetu.
Casa, inaugrată oficial, a fost numită ”Casa Cântăreţului”, Ligia fiind inspirată în alegerea numelui de fostul proprietar al căsuţei, care, în vremea în care era soldat în termen în Bucureşti, la Garda Naţională, a ajuns să cânte alături de Maria Lătăreţu. ”Ştia să cânte din frunză şi având şi voce el povesteşte că a înregistrat mai multe melodii cu Maria Lătăreţu în Ghencea, unde era unitatea militară, melodii care au fost trimise în fostele ţări socialiste, în special în Rusia. Chiar şi în momentul de faţă, el este în stare să cânte din frunză sau vocal o melodie în limba slovacă sau română, la vârsta de 84 de ani”, ne asigură tânăra.
Casa a fost edificată în comuna Halmăşd, între anii 1860 - 1865 de către Manyur Pavel, când avea o singură cameră, împreună cu prispa, fiind strâmutată ulterior în comuna Plopiş. Din Plopiş casa a fost mutată, odată cu familia ce o avea în proprietate, la Făgetu, acolo de unde Ligia Bodea a cummpărat-o, cu sprijinul familiei, chiar înainte de a fi demolată, şi relocată în muzeul etnografic de la Iaz. ”Am angajat o echipă de meşteri care au demontat casa bârnă cu bârnă, au numerotat bârnele şi le-au reclădit. Casa este acoperită cu stuf de către meşterul Grigore Şom din Gherla. Pereţii din lemn au fost căptuşiţi cu lut în amestec cu apă şi paie”, spune tânăra proprietară.
"Casă a cântăreţului" a fost inaugurată sâmbătă în prezenţa mai multor localnici din comunităţile de slovaci învecinate, dar şi a unei delegaţii din partea Biroului Slovacilor de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Slovaciei, instituţie ce a cofinanţat proiectul de restaurarea a casei.
Muzeul Ligiei de la Iaz a plecat, în urmă cu aproximativ 10 ani, de la casa bătrânească a bunicii ei paterne, pe care părinţii copilei de atunci voiau să o dărâme. Din dragoste şi respect pentru bunica ei, Ligia a insistat pe lângă părinţi să păstreze casa, cu toate comorile existente în ea: ţesături tradiţionale confecţionate de bunică, obiecte de uz casnic tradiţionale, la care, ulterior, tânăra a adăugat multe alte, adunate de prin podurile vecinilor sau cumpărate de la deţinători din satele sau chiar judeţele vecine. În timp, micuţei case tradiţionale i s-a alăturat şi o casă din centrul de comună, Plopiş, numită ”casa Birăiţii”, pe care a strămutat-o în 2013. Celor două case li s-a alăturat, de-acum, şi ”Casa Cântăreţului”.
Vă mai recomandăm: