Opt decenii de la masacrul horthyştilor de la Ip. „Cei care nu cunosc trecutul trebuie să-l afle, iar cei care îl ştiu nu trebuie să-l uite”
0În 14 septembrie se împlinesc 80 de ani de la tragicele evenimente care au avut loc Ip, acolo unde femei, copii şi bătrâni au fost ucişi fără milă de trupele horthyste.
Istoria s-a scris cu sânge în localitatea sălăjeană Ip, în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. 157 de oameni nevinovaţi - femei, bătrâni şi copii - şi-au găsit sfârşitul, acum 80 de ani, sub gloanţele soldaţilor armatei horthyste. Toţi aceşti martiri au fost comemoraţi luni, 14 septembrie, în cadrul unei ceremonii organizate de către Prefectura Sălaj.
"Cei care nu cunosc trecutul trebuie să-l afle, iar cei care îl ştiu nu trebuie să-l uite. Astăzi, la opt decenii după masacrele horthyste petrecute în Transilvania, ne revine datoria morală de a-i comemora pe cei 157 de martiri, care şi-au pierdut viaţa în comuna sălăjeană Ip. Istoria nu poate fi schimbată, dar suntem datori să clădim un viitor în care să primeze unitatea, respectul reciproc şi toleranţa. În data de 14 septembrie a fiecărui an, avem onoarea de a ţine un moment de reculegere şi de a aduce un pios omagiu eroilor de la 1940. Bunul Dumnezeu să-i odihnească pe toţi, în linişte şi pace!”, a declarat, în cadrul evenimentului de la Ip, prefectul Virgil Ţurcaş.
Masacrul de la Ip s-a petrecut la cinci zile de la tragedia similară de la Treznea, unde 86 de localnici au pierit sub armele armatei hortyste, având o singură vină: aceea de a fi români.
Cadavre aruncate în groapa comună
Istoricul sălăjean Marin Pop spune că masacrului de la Ip a avut loc sub pretextul unui incident din 7 septembrie 1940, când, la trecerea trupelor maghiare prin localitate, s-a produs o explozie, în urma căreia doi soldaţi maghiari au fost ucişi. Incidentul s-a lăsat cu arestarea a patru persoane, pentru ca patru săptămâni mai târziu, cercetările să stabilească faptul că explozia s-a produs din cauza unui defect de ambalaj al muniţiei. Ca urmare, cele patru persoane arestate fiind eliberate.
În noaptea de 13 spre 14 septembrie, câteva echipe de soldaţi conduse de membrii gărzii s-au dus pe la casele mai multor locuitori români, i-au trezit din somn şi i-au împuşcat. Aşa şi-au găsit sfârşitul 10 oameni nevinovaţi, alţii fiind bătuţi crunt. Invocând, în mod fals, că românii din Ip i-au atacat compania "pe la spate", locotenentul Vaşvári Zoltán a format şase echipe de soldaţi cu care au pornit pe străzile localităţii omorându-i pe toţi cei găsiţi în case. "Una din echipele morţii a făcut nu mai puţin de 65 de victime, împuşcând copii, femei, bătrâni. O alta a împuşcat 21 de români cu vârste cuprinse între 1 şi 65 de ani, alta, 13 persoane, a patra echipă a ucis nouă oameni, a cincea, 40", menţionează Marin Pop.
Dimineaţă, toate cele 157 de victime au fost aruncate într-o groapă comună, peste cadavre fiind pus var nestins.
După terminarea războiului, în perioada 10-13 martie 1946, la Cluj, a avut loc primul şi cel mai important proces al criminalilor de război. Principalii vinovaţi reuşiseră, totuşi, să fugă peste graniţă, în Ungaria, ei fiind judecaţi în contumacie şi condamnaţi la moarte.