Excentricul geolog care a încercat să mănânce din fiecare animal. Care era gustarea preferată
0Epoca victoriană a însemnat nu doar o serie de inovaţii care sunt populare şi în zilele noastre, precum ştampila poştală ori aspiratorul, ci şi numeroase personaje ciudate şi fapte excentrice. Unul dintre ei a fost un importat geolog şi palentolog.
Născut în 1784, William Buckland a fost unul dintre cei mai importanţi geologi şi paleontologi englezi. Şcolit la Oxford, a activat ca preot, conferenţiar, decan al Westminster Abbey. În scrierile vremii, este descris drept un profesor neobişnuit, răstindu-se la studenţii săi şi vârându-le în faţă un craniu de hienă. Se spune că odată şi-ar fi întrebat un student "Ce guvernează lumea?", iar când acesta a ridicat din urmeri, Buckland i-a spus: "Stomacul, domnule, conduce lumea!"
În spiritul acestei idei, Buckland a devenit membru al Societăţii Britanice pentru Aclimatizarea Animalelor, o organizaţie ce aducea în ţară noi specii de animale cu scopul de a vedea în ce măsură acestea ar putea fi incluse în ecosistemul britanic şi transformate în sursă de hrană. Numele său este legat de descrierea ştiinţifică a unei fosile de dinozaur, pe care a descoperit-o în 1824 şi pe care a numit-o, mai apoi, Megalosaurus, realizând că face parte dintr-un regn animal despre care nu se ştia nimic până în acel moment. Obsesia lui pentru regnul animal nu a cunoscut limite, britanicul propunându-şi să guste din fiecare animal al lume. Niciuna dintre vietăţile care i-a ajuns în mâini nu a scăpat cu viaţă. Preferaţii săi erau şoriceii pe pâine prăjită, preparat pe care îl servea frecvent la petrecerile organizate pentru membrii Societăţii. A mâncat şi carne de arici, panteră, cangur, delfin, struţ şi chiar căţeluş. Se spune că în urma tuturor acestor experienţe culinare, a apreciat carnea de cârtiţă şi muştele ca fiind cele mai dezgustătoare.
O întâmplare de notorietate ce-l vizează pe excentricul om de ştiinţă s-a petrecut în timpul unei vizite pe care acesta a făcut-o la proprietatea Lordului Harcourt, arhiepiscopului de York. Într-un recipient din cristal, gazda etala un medalion de argint cu o bucăţică din ceea ce susţinea a fi inima mumificată a regelui Ludovic al XVI-lea. Bucklard nu a rezistat tentaţiei şi a devorat-o de îndată.
Interesul bizar pe care l-a manifestat pentru animale a fost transmis şi fiului său, Francis, care îl însoţea, adesea, în explorările culinare.
William Bucklard a murit în 1856, fiind înhumat în cimitirul Westminster Abbey, acolo unde îşi odihnesc somnul de veci numeroşi britanici celebri.
Citiţi şi: