Din arhivelele CNSAS: de ce erau trimişi la muncă forţată "chiaburii" şi micii burghezi din Sălaj: "a blamat pe tov.Ana Pauker, scuipându-i portretul"

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a început publicarea unor documente referitoare la cei peste 29.000 de români caee au fost trimiţi în perioada 1950 - 1950 la muncă silnică, singura lor vină fiind, de regulă, că şi-au exprimat prea deschis opoziţia faţă de regimul comunist.

Printre cei care apar în documentele CNSAS se numără şi câteva zeci de sălăjeni, în special "chiaburi" şi "mici burghezi", trimişi, de regulă pentru doi ani, în unităţi sau colonii de muncă. Potrivit CNSAS, aceste unităţi şi colonii de muncă au fost un important instrument represiv utilizat de autorităţile comuniste împotriva celor care erau consideraţi „duşmani ai regimului”. Internările administrative în aceste unităţi în care era folosită muncă forţată se făceau pe baza unor acte normative abuzive, secrete, şi în urma unor anchete şi decizii ale Ministerului Afacerilor Interne, fără să fie nevoie de o decizie în justiţie. Conform statisticilor oficiale ale Securităţii identificate de C.N.S.A.S. au fost internate în unităţi şi colonii de muncă cel puţin 29.000 de persoane.

Printre aceştia s-a numărat, spre exemplu, Grigore Buciu, din Huseni, Sălaj, contabil de meserie şi considerat, prin urmare, un mic burghez. Acesta se făcea vinovat, potrivit documentului făcut public de CNSAS, de "lansarea zvonurilor războinice anti-sovietice". În plus, el "poartă svastică germană" - se arată în nota Securităţii de atunci.

Eleonora Cozma, din Voievozi, a fost o inventatoare încadrată în clasa chiaburilor, mai cu seamă că era fiica preşedintelui Partidului Naţional Ţărăneasc Maniu. Inventatoarea s-a dovedit a avea şi o fire nesupusă, în dreptul numele său apărând menţiunea că "a blamat pe tov.Ana Pauker (vice-prim-ministru şi ministru de externe al României în perioada comunistă - n.a.), scuipându-i portretul. Manifestări duşmănoase împotriva tov. Stalin)".

Marosi Francisc, din Urziceni (localitate ce face parte acum din judeţul Satu Mare), a fost un biet tapiţer, consierat "mijlocaş" (clasa de mijloc), însă a fost trimis şi el la muncă forţată pentru că "a lansat zvonuri alarmiste, calomnii împotriva regimului democratic".

Ioan Ficantu, din Santău, aflat în Sălaj la acea vreme, fost primar al comunei şi preşedinte al organizaţiei PNŢ Maniu din comună, a fost acuzat de "propagandă în favoarea maniştilor, ajută moşierii expropriaţi, instigă săracii împotriva GAC (Gospodării Agricole Colective - n.a.)".

Templi Martin a fost preot în Urziceni şi a fost considerat de securişti "element şovinist - în predică instigă contra comunismului", iar Szilagyi Coloman, din Andrid, era un "chiabur" care "lansează zvonuri false contra URSS" şi care era "duşman al regimului, nutreşte sentimente de răzbunare contra conducătorilor".

Matolci Ioan, din Horoatu Crasnei, este, potrivit documentelor, chiaburul care se făcea vinovat de "instigări contra naţionalităţilor conlocuitoare. Instigă populaţia de la sate contra colectivizării, ameninţându-i că la schimbarea regimului îi va trage la răspundere".

De o... descriere ceva mai amplă se bucură în notele Securităţii Kovacs Dionisie, un comerciant din Zalău. "În timpul războiului a fost agent de finanţe la maghiari, în regiunile ocupate, unde a făcut o serie de abuzuri de putere, cu deportarea evreilor, a furat bunuri ale evreilor. Afirmă că Hitler a făcut rău că nu a distrus pe toţi evreii şi că vor veni americanii care vor continua ceea ce Hitler nu a putut să termine".

O "casnică - chiabură" din Boianul Mare, Suiogan Veronica, a fost dusă la muncă forţată pentru că "lansează zvonuri alarmiste în legătură cu izbucnirea războiului. Instigă împotriva înfiinţării GAC. A mers pe la ţăranii săraci să-i intimideze pentru ca aceştia să nu ia parte la şcoli de Partid".

De muncă silnică n-a scăpat nici soţul ei, Suiogan Zaharia, evident "chiabur", care "instigă împotriva înfiinţării GAC, critică în mod nefavorabil măsurile luate de Guvernul nostru, sabotează muncile agricole".

Şanta Teodor, din Regea, era un "ţăran Chiabur" care "caută să împiedice prin acţiuni mârşave toate dispoziţiunile organelor democratice". Printre cei regăsiţi în documentele făcute publice de CNSAS se numără şi un avocat din Valcău de Jos, care a avut îndrăzneala să asculte Vocea Americii, un contabil din Zalău care a lansat "zvonuri alarmiste referitoare la izbucnirea războiului" sau un moşier din Santău care a "instigat ţara să nu se înscrie în cooperaţie".

Sunt doar câteva exemple care vorbesc de la sine despre absurditatea unui regim care s-a menţinut la putere zeci de ani călcând în picioare orice gând care nu era în consens cu politica de partid dictată de cele mai multe ori de la Moscova.