Cum poţi transforma o poveste de succes într-o ruină: Tabăra Meseş

După zeci de ani în care a fost destinaţia preferată de vacanţă pentru sute de copii din toată ţara, Tabăra Meseş este astăzi condamnată la ruină. Un litigiu între Liga Sindicatelor din Învăţământ Sălaj şi Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport, care durează din 2002, face ca tabăra de pe Meseş să se îndrepte, cu fiecare zi care trece, către stadiul de ruină.

Drumul pe care altădată urcau autocarele pline cu copii veniţi în tabără la Zalău este astăzi plin de gropi şi greu de parcurs chiar şi cu o maşină de teren. Iar odată ajuns în tabără, imaginea este şi mai dezolantă: tufe mari de urzici şi alte buruieni păzesc intrarea pietonală, iar poarta mare este străjuită de un lacăt. Situaţia se prezintă astfel de şapte ani, adică din 2004, când tabăra a fost închisă, poate pentru totdeauna.

„Pentru un loc pe Meseş primeam două la mare”

Despre vremurile bune ale taberei îşi aminteşte, cu regret, Ioan Nichită Săbăduş, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor. „Tabăra era foarte solicitată, în special de bucureşteni şi constănţeni. Nu aveam deloc pauze între serii şi erau atât de multe cereri încât nu ne ajungeau cele 180 de locuri de cazare. Trebuia să punem paturi şi în atelierele de creaţie de la mansardă”. Săbăduş spune că tabăra era atât de bine cotată încât „pentru un loc pe Meseş primeam două locuri în tabăra la mare”. Mai exact, pentru un copil primit din tabăra de la Zalău aveau dreptul la tabără pe litoral doi copii din Sălaj. El îşi mai aminteşte că, pe lângă activităţile şi excursiile organizate acolo, ce îi atrăgea pe copii în tabără era şi mâncarea, asigurată în mare parte din grădina şi din ferma zootehnică proprie.

„Ceea ce am văzut acum acolo este un dezastru. Nu am cuvinte”, completează fostul şef de la „Pionieri”.

Cum s-a ajuns aici?

Între timp, în 2004, din cauza faptului că normele europene, la care se alinia şi ţara noastră, prevedeau existenţa unor filtre şi circuite la bucătăria taberei, care nu erau şi nici nu putea fi făcute, întrucât orice investiţie era blocată de litigiul în curs, întreg edificiul a fost închis de către inspectorii sanitari – veterinari. Şi a rămas închis până astăzi.

Iar situaţia este acum departe de a fi soluţionată. Pe de-o parte, după cum ne-a declarat directorul Adrian Farcău, la începutul anului 2011,  DJST Sălaj a început demersurile pentru înscriea în inventarul bunurilor din patrimoniul public al statului. De cealaltă parte, LSI a deschis o nouă acţiune în instanţă, ce vizează, în primă fază, restituirea în natură a terenului aferent clădirilor de acolo. Cert este că, până la finalizarea celor două demersuri, niciuna dintre părţi nu va putea investi acolo iar degradarea instalată deja în tabără îşi va spune tot mai acut cuvântul.

„Noi am încercat să refacem drumul acolo printr-un proiect cu finanţare europeană, dar nu eram eligibili din cauza faptului că nu era reglementat regimul juridic”, susţine Eusebiu Lehene. El spune că organizaţia sindicală pe care o reprezintă ar vrea să facă pe Meseş un centru de formare profesională a cadrelor didactice, care să poate fi folosit, atunci când nu sunt cursuri, şi ca şi centru de odihnă pentru dascăli şi pentru copiii acestora.
Direcţia pentru Sport şi Tineret ar vrea să redeschidă acolo tabăra, mai cu seamă că, în acest moment, singura tabără din judeţ este cea de la Tusa, care funcţionează în regim de catering şi care, din cauza accesului destul de greu în zonă, nu este solicitată de prea mulţi copii sau tineri.