Cea mai mare păstrăvărie din ţară, răpusă de o porcărie

Augustin Recean, administratorul păstrăvăriei din localitatea Plopiş, a fost nevoit să golească bazinele, după ce i-au murit toţi păstrăvii. Afaceristul spune că de vină sunt mistreţii dintr-o fermă aflată în amonte.

La începutul acestui an, în localitatea Plopiş, din judeţul Sălaj, era inaugurată, cu fast, o păstrăvărie modernă, realizată cu fonduri europene, considerată pe atunci cea mai mare din ţară. Capacitatea păstrăvăriei ar fi trebuit să ajungă la 240 de tone de peşte pe an, dar între timp peştii s-au îmbolnăvit unul câte unul şi au murit.

Administratorul păstrăvăriei, Augustin Recean, a studiat zona şi a descoperit în amonte, în judeţul Bihor, la şase kilometri distanţă, o fermă de mistreţi despre care spune că ar fi poluat cursul de apă care alimentează bazinele. Ferma se află în comuna Şinteu şi aparţine unui cetăţean austriac, care a pornit o afacere bazată pe creşterea mistreţilor, dar şi a cerbilor şi muflonilor. Augustin Recean spune că problemele au apărut chiar de la început, imediat după popularea cu puiet a acestor bazine. „După fiecare ploaie mai mare, ne confruntam cu mortalitate la peşti. Iniţial, nu am înţeles de ce se întâmpla asta, dar apoi am aflat de existenţa unei ferme de mistreţi în apropiere. Am mers acolo cu reprezentanţii Gărzii de Mediu şi am văzut cu ochii noştri cum mistreţii au ras, efectiv, vegetaţia de pe un versant, iar la orice ploaie mai însemnată cantitativ tot pământul scurmat de ei şi dejecţiile sunt duse de apă în pârâu“, explică Recean.

Autorităţile de mediu bihorene spun, însă, că nu au reuşit să pună în evidenţă o legătură între dejecţiile provenite de la mistreţi şi moartea peştilor. „I-am chemat şi pe cei de la Ape, să ia probe, însă nu a rezultat o creştere mare a nivelului de fosfaţi în apă. Eu nu zic că nu au dreptate proprietarii păstrăvăriei, dar atunci când am fost noi nu au fost probleme. Ce-i drept, nu plouase“, a declarat Viorel Ţepelea, comisarul-şef al Comisariatului Judeţean Bihor al Gărzii Naţionale de Mediu.

El recunoaşte, totuşi, că ceva nu este în regulă: ferma nu are nici în acest moment autorizaţie de mediu. De altfel, proprietarii fermei au început demersurile de obţinere a autorizaţiei de mediu doar după ce administratorii păstrăvăriei au început să facă sesizări. „Încă nu au obţinut autorizaţia, pentru că aveau nevoie de un studiu privind managementul produselor organice reziduale (adică tocmai problema care afectează în cazul de faţă – n.r.)“, a justificat comisarul-şef întârzierea. Deşi ferma funcţionează fără autorizaţie, Garda de Mediu nu a aplicat nicio sancţiune.


Mută mistreţii la Braşov

Între timp, proprietarii fermei au decis să mute mistreţii într-o pădure din zona Codlea, judeţul Braşov. Potrivit lui Ţepelea, mutarea mistreţilor ar fi început deja, iar la primăvară versantul scurmat de animale va fi cultivat cu lucernă, pentru fixarea solului.

Administratorul păstrăvăriei spune, însă, că nu are prea mare încredere în această mutare şi încearcă să găsească investitori care să-l ajute să creeze un sistem de recirculare a apei din foraje, astfel încât să nu se mai bazeze pe apa provenită din pârâul poluat de mistreţi. Recean precizează că forajele sunt deja făcute şi că ar mai avea nevoie numai de un filtru biologic, în valoare de 120.000 de euro. Dacă nu va găsi investitorii şi banii necesari repornirii afacerii,  administratorul spune că îi va da în judecată pe proprietarii fermei de mistreţi.

Peşti nestresaţi

Păstrăvăria de la Plopiş are şi o linie de procesare a peştelui, unde păstrăvii sunt asomaţi, astfel încât să se reducă stresul la care ar fi supuşi dacă ar fi sacrificaţi în alt fel. Proprietarii spun că dispare, astfel, acea eliberare a cantităţii de adrenalină care, la rândul ei, stimulează secreţia acidului lactic, care duce la creşterea acidităţii cărnii. Păstrăvăria de la Plopiş a costat aproximativ 2,8 milioane de euro. 1,6 milioane de euro provin din fonduri europene, prin Programul Operaţional pentru Pescuit. Pentru diferenţa de 1,2 milioane de euro, investitorul a apelat la un credit bancar, pe care s-a angajat să îl plătească pe o perioadă de zece ani. Cum din luna iunie a acestui an, când au murit ultimii păstrăvi, nu mai obţine niciun venit din care să plătească rata, Recean spune că a cerut băncii suspendarea, temporară a plăţilor.