Adevărul despre „moartea din dulciuri“: când simţim prima oară acest gust. Topul alimentelor dulci care ne fac cel mai mult rău
0Gustul dulce este unanim recunoscut drept ceva bun încă din primele clipe ale vieţii. Dulciurile, fie ele naturale sau artificiale, pot fi, însă, ceva rău pentru organism atunci nu sunt respectate câteva condiţii de bază.
Plăcerea oamenilor pentru dulce nu are nicio legătură cu marea diversitate de dulciuri existente pe piaţă, cu gusturi şi prezentări care de care mai apetisante. Ne naştem cu această preferinţă, iar un rol determinant în această privinţă în au receptorii pentru gustul dulce, pe care îi avem cu toţii pe limbă. ”Prin aceştor receptori, senzaţia de dulce este percepută de organism ca plăcută, prin urmare, fiinţa umană are plăcerea pentru dulce şi îl caută şi îl apreciază ca atare”, explică medicul nutriţionist şi diabetologul Marius Călinici.
Potrivit medicului, plăcerea pentru dulce apare din primele clipe de viaţă, odată ce nou-născutul intră în contact cu laptele matern, care este dulce. De aici, de la această plăcere naturală pentru dulce, şi până la excesele care pot duce la îmbolnăvire este un adevărat proces în care fiecare persoană în parte, prin felul în care ştie să-şi gestioneze regimul alimentar, şi producătorii industriali de dulciuri, prin felul în care ştiu să speculeze pofta de dulciuri a clienţilor, joacă un rol important.
”Nu există dependenţă de zahăr. Doar că ne place!”
Potrivit nutriţionistului, gustul dulce, în mod natural, este furnizat de către glucide (zaharuri), care sunt purtătoare de calorii. ”Un aliment bogat în zaharuri va duce la creşterea în greutate, direct, printr-un aport de calorii, şi indirect, prin favorizarea producţiei de insulină, care, la rândul său, determină stocări la nivelul organismului, în special sub formă de grăsimi”, explică el. Acest lucru este valabil pentru toate zaharurile, inclusiv pentru fructoză, ceea ce înseamnă că şi fructele, consumate un exces, pot reprezenta un pericol - în primul rând pentru siluetă.
Pericolul cel mai mare vine, însă, dinspre dulciurile complexe, inclusiv produsele de patiserie, care, pe lângă aportul de îndulcitori, aduc în organism şi alte substanţe, în special grăsimi. ”Plăcerea noastră pentru dulciuri este exploatată de producătorii industriali, care ne fac să consumăm, pe lângă zaharuri, tot soiul de drăcii”, apreciază medicul.
Vestea bună este că o persoană raţională poate să ţină sub control consumul de dulce pentru că - susţine nutriţionistul - ”nu există dependenţă de zahăr. Doar că ne place!”.
Cât dulce este prea mult
Organismul uman metabolizează zaharurile fără probleme atât timp cât ele nu sunt introduse în organism în mod excesiv. Chiar dacă fiecare dintre noi suntem unici şi pentru fiecare ”excesiv” poate însemna altceva, Marius Călinici aproximează ce însemnă ”prea mult” atunci când vorbim despre dulciuri: ”Consumul zilnic de dulciuri în cantităţi nepotrivite”.
Consecinţele consumului în exces de dulciuri
Dincolo de creşterea în greutate, excesul de dulciuri poate determina boli grave, cea mai cunoscută fiind diabetul, generat în special de dulciurile rafinate, care stimulează producţia de insulină şi care antrenează, în timp, rezistenţa organismului la insulină (organismul se adaptează la producţia maximală de insulină - problemă ce se întâlneşte, potrivit unor studii, la 38 la sută din populaţie, persoanele cu pricina putând fi recunoscute după obezitatea abdominală specifică).
Nutriţionistul avertizează că diabetul este doar una dintre complicaţiile acestei rezistenţe la insulină. ”Acest sindrom poate da cariopatie ischemică; ateroscleroza cerebrală - cu apogeul său, accidentul vascular cerebral; arteropatia periferică, caz în care se poate ajunge la amputaţii; nu sunt scutite, de asemenea, nici organe interne, precum rinichii sau ochii”, explică el.
Şi animalele preferă, instinctiv, dulciurile
Dacă despre om se poate spune că şi-a pierdut, odată cu evoluţia, instinctele care l-ar ajuta să aleagă mai bine alimentele utile metabolismului, un experiment făcut pe două loturi de şobolani a demonstrat că nici măcar organismul animalelor nu este capabil să îşi selecteze din mediul înconjurător hrana de care are nevoie şi preferă, instinctiv, dulcele.
”Experimentul s-a făcut pe un lot de şobolani sănătoşi şi pe unul în care animalele nu mai aveau glandele suprarenale, responsabile, printre altele, de retenţia în organism a unei cantităţi suficiente de apă. Li s-a oferit, la alegere, apă cu zahăr şi apă cu sare. Au ales apa cu zahăr şi cei fără suprarenale, care au nevoie de sare pentru a supravieţui. Plăcerea pentru dulce a depăşit nevoia (vitală) de sare”, punctează Marius Călinici.
Vă mai recomandăm:
Zece semne că faci infarct. Simptomele care îţi pot salva viaţa