A supravieţuit celor două războaie mondiale şi comunismului, dar nu a reuşit să învingă timpul. Cea mai vârstnică locuitoare a Sălajului a murit, ieri, la vârsta de 105 ani
0Cea mai în vârstă persoană din Sălaj a trecut aseară la cele veşnice la vârsta de aproape 105 ani. I-ar fi împlinit în 17 iunie, însă destinul nu a vrut ca ea să ajungă să sărbătorească şi această nouă vârstă "rotundă".
Ana Goste, sau lelea Anica, aşa cum îi spun cunoscuţii, s-a stins din viaţă ieri, înainte de prânz. Era cea mai vârstnică persoană din Sălaj şi, după cum povestesc cei care au cunoscut-o, una dintre cele mai hazlii şi optimiste femei întâlnite.
Şi a avut nevoie de mult haz şi optimism pentru a trece de toate provocările pe care i le-a scos înainte şi viaţa. Profesorul Ioan Ciocian a cunoscut-o bine pe lelea Anica, mai cu seamă că era femeie de serviciu la şcoala din Domnin, satul său de baştină şi localitatea în care şi-a petrecut şi venerabila femeie cea mai mare parte din viaţă. "Îmi amintesc şi acum cum ne dădea cu mătura peste fund atunci când făceam vreo şotie, la şcoală, sau, mai târziu, când a fost poştăşiţa satului, cum îl striga pe tatăl meu la poartă să-i dea, chipurile, scrisori de la fete, şi îi dădea, de fapt, citaţii de la primărie, să meargă să îşi plătească impozitul".
I-au murit un copil şi un nepot
Longeviva sălăjeancă s-a născut în 17 iunie 1908 în localitatea sălăjeană Sălăţig. S-a căsătorit în 1926 cu Isidor, un tânăr din Domnin, împreună cu care a avut, apoi, trei copii, două fete şi un băiat. Pe lângă faptul că a trebuit să supravieţuiască celor două războaie mondiale şi comunismului, lelea Anica a trebuit să facă faţă şi unor tragedii personale. Mai întâi, şi-a pierdut, în urmă cu 33 de ani, soţul. Apoi, i-a murit băiatul, pentru ca anul trecut să rămână şi fără unul dintre cei şapte nepoţi.
A depăşit toate aceste momente, Dumnezeu dăruind-o atât cu sănătate, cât şi cu un fel de a fi optimist, care a ajutat-o de multe ori în viaţă. Profesorul Ciocian spune că şi munca a ajutat-o să se menţină în formă, lelea ţinându-se pe picioarele ei până aproape în ceasul morţii şi neavând niciodată nevoie de spitalizare. "Obişnuia să ne spună la toţi că « orice gospodărie trebuie să aibă o vacă cu lapte şi porc de slănină şi că ograda fără păsări este pustie»", spune profesorul.
Sfătoasă din fire şi o bună povestitoare, lelea Anica le-a povestit cunoscuţilor cum a rezistat comunismului şi colectivizării. Spre exemplu, femeia le-a povestit că, pentru a avea ce le da de mâncare animalelor din gospodărie, oamenii furau fân de la "colectiv". La un moment dat, în timp ce se afla cu alte femei pe câmp la furat de fân, au apărut în zonă brigadierul şi paznicul. Lelea Anica a găsit soluţia ca să iasă din încurcătură: le-a spus femeilor cu care era să se prefacă bete şi să cânte, ceea ce a şi avut efectul scontat: enervaţi, cei doi au plecat înjurând, iar femeile s-au dus cu fânul acasă, unde chiar au băut câte un pahar de pălincă, de bucurie că au scăpat nepedepsite.
În urma femeii rămân şi câteva vorbe de duh, intrate de-a lungul timpului în folclorul local şi redate de profesorul Ioan Ciocian: "Femeia fără bărbat e ca gardul arăzămat"; "Omu-i om când are casă, car şi plug şi femeie-n casă"; "Domninanu-i om de treabă/Dacă nu-i călcat pe coadă"; "Văsălica-i fecior bun/El coseşte la Crăciun/ Şi face sub brazdă foc/ Să nu-ngheţe piatra-n toc".