A murit Eva Mozes Kor, supravieţuitoarea lui Mengele la Auschwitz
0Originară din Sălaj, Eva Mozes Kor a fost deportată în 1944 la Auscwitz împreună cu familia ei. În lagărele naziste, Eva şi sora ei geamănă au fost supuse experimentelor doctorului Mengele.
Eva Mozes Kor, celebra supravieţuitoare a Holocaustului, a decedat joi, 4 iulie, la vârsta de 85 de ani, în timpul vizitei anuale pe care aceasta o făcea în Polonia, la lagărul de concentrare de la Auschwitz.
"Cu profundă tristeţe anunţăm trecerea în eternitate a Evei Kor, supravieţuitoare a Holocaustului, avocat al iertării şi fondatorul Muzeului Holocaustului şi Centrului Educaţional CANDLES. Eva a murit liniştită astăzi, 4 iulie, la ora 7.10 ora locală a Cracoviei, în timpul excursiei anuale CANDLES în Polonia. În cei 85 de ani pe care i-a trăit, Eva Kor a marcat vieţile a sute de mii de oameni prin mesajul ei de a trece peste tragedia Holocaustului, de a găsi iertarea şi vindecarea", este mesajul postat pe pagina de Facebook a muzeului pe care Eva l-a înfiinţat în 1984, în memoria copiilor care au murit sau au supravieţuit experimentelor de la Auschwitz.
Originara din Porţ, comuna Marca, Eva Mozes Kor a fost deportată în 1944, în lagărul de la Auschwitz, împreună cu părinţii şi sora ei geamănă, Miriam. Cele două copile au supravieţuit experimentelor făcute pe gemeni de doctorul german Mengele.
Într-un interviu dat publicaţiei "Adevărul", în 2017, Eva Mozes Kor a povestit experienţa tulburătoare trăită în lagărele de concentrare, chinurile prin care a trecut, dar şi lupta intensă pe care a dus-o pentru a supravieţui. "De trei ori pe săptămână mi se lua sânge din mâna stângă, apoi mi se făceau câte cinci injecţii în mâna dreaptă cu diferite substanţe. Eram între viaţă şi moarte, iar doctorul Mengele stătea lângă patul meu şi spunea: „Ce păcat, e atât de tânără şi mai are doar două săptămâni de trăit!“. Ştiam că are dreptate, dar am refuzat să mor. Aşa că mi-am promis mie însămi că voi dovedi că doctorul Mengele greşeşte şi că voi supravieţui şi voi fi din nou împreună cu sora mea. În următoarele două săptămâni, am continuat să fiu la graniţa dintre viaţă şi moarte. Tot ce îmi amintesc este că mă târam pe lângă pat, pentru că nu mai puteam să merg, şi mi-am pierdut de mai multe ori cunoştinţa. Mă târam pe podeaua barăcii – nu mai puteam umbla – ca să ajung la robinetul cu apă din partea opusă. Şi chiar atunci când eram căzută pe jos şi îmi era foarte rău, mi-am spus că trebuie să supravieţuiesc. Ştiam că sunt într-o stare critică, nu ştiam ce m-ar mai putea salva, dar doream să mai trăiesc încă o zi. După două săptămâni, mi-a scăzut febra şi starea mea de sănătate a început să se îmbunătăţească. Mi-a luat alte trei săptămâni până ce nu am mai avut deloc febră, iar apoi mi s-a dat voie să merg să stau cu sora mea. Am aflat după mulţi ani, la Muzeul din Auschwitz, că, dacă eu aş fi murit, Miriam ar fi fost dusă în laboratorul lui Mengele şi omorâtă cu o injecţie în inimă. Apoi s-ar fi făcut autopsii comparative. (...) Am luptat foarte mult ca să reuşesc, ca să înving boala. Am realizat că trebuia să fac ceva. Mi-am dat seama că supravieţuirea mea în iadul de la Auschwitz depindea de mine. Nu puteam să stau fără să fac nimic. Statul deoparte nu a fost niciun moment o opţiune pentru mine la Auschwitz", spunea ea.
Eva a fost şi un avocat al iertării. În 1995, la împlinirea a 50 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului, ea i-a iertat public pe toţi naziştii care au participat la Holocaust.
Citiţi şi: