Vaslui: Mister în cazul militarului sinucigaş
0Oamenii legii refuză să vorbească despre ancheta demarată după ce Liviu Rotaru şi-a tras sâmbătă un glonţ în cap. Mama, fratele şi sora soldatului au ajuns de ieri dimineaţă în ţară, însă au respins dialogul. Vecinii spun că Liviu era un tânăr cu mult bun simţ.
Sinuciderea subofiţerului Liviu Rotaru (30 de ani) a pus pe jar unitatea militară 01411 din Bârlad. Toţi soldaţii, chiar şi cei aflaţi în concediu, au primit ordin din partea şefilor să nu vorbească despre moartea colegului lor.
Mama, sora şi fratele lui au ajuns ieri în Bârlad, însă au refuzat dialogul. Vecinii lui Liviu spun că era un băiat liniştit şi nu înţeleg ce l-ar fi putut determina să-şi pună capăt zilelor. „Era respectuos, întotdeauna mă saluta şi vorbea frumos cu mine. Cine ştie ce probleme avea el!“, ne-a spus Lucia Helgiu, vecină.
Colegii de serviciu, rezervaţi în declaraţii
Liviu Rotaru a fost încadrat ca militar la Bârlad la începutul acestui an, călcându-i pe urme tatălui său, Costică Rotaru, care a fost maior în aceeaşi localitate.
Colegii militarului spun că acesta era foarte retras şi în ultima perioadă nu era în apele sale. „Îl vedeam mereu abătut, trist. Nu prea socializa cu noi, aşa că nu putem şti ce probleme avea“, ne-a spus un coleg. Reprezentanţii UM 01411 sunt şi ei foarte rezervaţi în declaraţii. „Cazul este încă în cercetări. Nu avem mai multe informaţii până acum“, a declarat Dragoş Ibănescu, responsabilul cu relaţii publice.
Ipoteză: sinucidere din dragoste
După ce Liviu s-a împuşcat în cap sâmbătă dimineaţă cu arma de serviciu, unii vecini au spus că băiatul ar fi suferit din dragoste
şi că despărţirea de iubită l-ar fi determinat să facă acest gest.
„Venea cu o fată pe aici, iar zilele trecute muta nişte mobilă“, ne-a spus o vecină. Alţi locatari din blocul în care stătea militarul spun că moartea recentă a tatălui său l-a afectat mult pe Liviu.
Până acum, autorităţile refuză să confirme vreuna dintre aceste două ipoteze, iar motivele sinuciderii rămân învăluite în mister.
Lucia Helgiu, vecină: Era un băiat liniştit. Cine ştie însă ce avea pe suflet?