Soldat român dispărut în cel de-Al Doilea Război Mondial, declarat mort abia în 2019. Cum s-a ajuns la această situaţie

Un soldat din judeţul Vaslui, dispărut pe front în în cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost declarat mort abia după 75 de ani, printr-o hotărâre judecătorească.

Magistraţii Judecătoriei Vaslui au pronunţat, la finalul lunii octombrie 2019, o hotărâre prin care au dispus declararea decesului un cetăţean român născut în urmă cu 103 ani, în satul Costeşti, despre care familia nu a mai aflat nimic din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Decizia instanţei vine în urma unei solicitări formulate de fiul şi de nepotul celui dispărut. Cei doi au arătat că se justifică un interes în declararea decesului, întrucât se impune a se stabili vocaţia succesorală a lor după tată, pe numele căruia nu s-a emis niciodată un certificat de deces, deşi tot satul ştia că „a murit pe front“.

Grigore Topală a fost înrolat în armată, asemeni multor bărbaţi din satul vasluian Costeşti, care pe atunci făcea parte din judeţul Tutova (n.r. - parte din actualul judeţ Vaslui). A dispărut pe front pe 23 august 1944 şi de atunci a rămas cu statutul de dispărut.

În urma demersului iniţiat de fiu şi nepot, s-a derulat o întreagă procedură pentru ca judecătorii să emită decizia privind decesul bărbatului născut în 1916. La sediul Primăriei Costeşti şi la cel al Judecătoriei Vaslui a fost afişat un anunţ, timp de două luni, cu invitaţia ca orice persoană care are informaţii despre bărbatul dispărut în război să comunice datele completului de judecată.

În paralel, instanţa a solicitat detalii de la Arhivele Militare Naţionale (UM 02405 Piteşti) despre situaţia soldatului vasluian. Potrivit adresei comunicate Judecătoriei Vaslui, „reiese că numitul Topală Grigore a fost dat dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la data de 23.08.1944“.

La instanţă a fost adus şi martor, un bărbat de 64 de ani din satul Costeşti, care a declarat judecătorilor că, de când se ştie, nu l-a văzut niciodată pe Grigore Topală, deşi locuia la o casă distanţă, ştiind de la părinţi că acesta ar fi murit pe front.

Magistraţii Judecătoriei Vaslui, raportat la probele administrate, au declarat decesul soldatului dispărut pe 23 august 1944, obligând serviciul de stare civilă ca după rămânerea definitivă a sentinţei să elibereze certificatul de deces.

Potrivit istoricului vasluian Paul Zahariuc, multe familii ale căror apropiaţi au dispărut pe front nu-şi pierdeau speranţa, crezând că aceştia sunt prizonieri şi într-un final se vor întoarce acasă.

„În privinţa dispăruţilor şi a prizonierilor de război nu avem o situaţie clară cu ceea ce s-a întâmplat la Vaslui. Erau familii care organizau ritualul religios, după ce aflau că cel drag a murit pe front, însă multe dintre ele nu-şi pierdeau speranţa şi credeau până în ultima clipă că au fost luaţi prizonieri de ruşi şi că poate într-o bună zi se vor întoarce acasă. În cercetările pe care le-am făcut la Arhivele Naţionale, am constatat că, la câţiva ani după încheierea războiului, multe familii ale celor dispăruţi făceau întâmpinări la tribunal prin care solicitau să se declare decesul prezumat al celui dispărut pe front. Făceau acest demers pentru a beneficia de anumite drepturi financiare. Au fost însă mulţi despre care nu s-a mai ştiut nimic şi care au rămas cu acest statut cinic de dispărut“, a precizat Paul Zahariuc.