Originea expresiei „luna de de miere“. Afrodisiacul pe care trebuiau să-l bea însurăţeii după nuntă pentru a avea copii
0Considerată cea mai romantică perioadă din viaţa unui cuplu, ”luna de miere” este cunoscută ca fiind vacanţa petrecută de tinerii însurăţei după nuntă, ca o sărbătoare de dragostei.
Luna de miere nu este însă o tradiţie de dată recentă, ci este un obicei matrimonial vechi de mii de ani. Expresia îşi are izvorul într-o băutură afrodisiacă pe care cuplurile proaspăt căsătorite trebuiau să o bea la nuntă sau după nuntă, considerându-se că astfel vor face mai repede copii.
Prima localizare a expresiei ”luna de miere” apare în Babilon. Astfel, în prima lună de după nuntă, tatăl miresei oferea ginerelui o băutură alcoolică, obţinută din fermentaţia mierii de albine, denumită mied sau licoarea zeilor. Ginerele era obligat să consume afrodisiacul timp de o lună de zile, fiind astfel sporite şansele ca tânărul cuplu să aibă copii în cât mai scurt timp.
Expresia ”luna de miere” este consemnată şi în cartea Zend Avesta a vechilor perşi. “Prima lună de casatorie, cum scrie în cartea lui Zend, e luna de miere, iar a doua, luna de pelin”, consemna Voltaire sîn romanul său Zadig. Astfel, orientalii voiau să arate că dulceaţa unei căsniciei este de scurtă durată. Istoricul Zoe Petre, specialist în istorie antică şi arheologie, spune că luna de miere apare şi în legendele antice ale dragostei, amintind despre povestea lui Orfeu, celebrul cântăreţ din mitologia greacă şi a soţiei sale, nimfa Euridice.
”«Luna de miere» este departe de a fi o invenţie recentă; încă în povestea lui Orfeu şi a Euridicei, acest răgaz de pasiune îmbătătoare pe care societatea îl acordă oricărui cuplu la începutul unei relaţii carnale, şi în care o aură de senzualitate pluteşte aproape palpabil în jurul celor doi amanţi – «luna de miere» – declanşează întregul şir de drame la capătul căruia cântăreţul trac va fi pe veci despărţit de prea iubita lui soaţă", a scris istoricul Zoe Petre pentru revista Historia.
La rândul lor, englezii se laudă că expresia luna de miere le aparţine, avându-şi originea în Evul Mediu, când oamenii se căsătoreau de multe ori fără a se cunoaste dinainte şi de aceea în prima lună de după căsătorie erau obligaţi să bea hidromel, o licoare dulce şi afrodisiacă realizată din miere, apă şi plante aromate.
În mod simbolic, tinerilor căsătoriţi li se transmitea că trebuie să cultive în atmosfera căminului lor dulceaţa de miere a unor bune deprinderi de comportament şi a virtuţilor casnice ideale.
Mai puteţi citi:
De unde vine expresia „a freca menta”