Observatorul Bârlad, în direct cu Agenţia Spaţială Japoneză (JAXA). Videoconferinţă cu intrarea gratuită
0Planetariul şi Observatorul Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, judeţul Vaslui, transmite în direct o videoconferinţă cu Aurora Simionescu, astrofizician român care lucrează la Agenţia Spaţială Japoneză (JAXA).
Activitatea este organizată simultan în mai multe locaţii din ţară sâmbătă, 28 noiembrie, de la ora 10.30, Bârladul fiind inclus pe harta oraşelor care transmit în direct videoconferinţa susţinută de Aurora Simionescu, astrofizician la Agenţia Spaţială Japoneză (JAXA). Evenimentul va fi transmis lasediul central al Muzeului „Vasile Pârvan”. Intrarea este liberă. Cei prezenţi în sală vor avea ocazia să pună întrebări, să afle mai multe informaţii despre cariera de astronom, dar şi alte informaţii despre spaţiul cosmic şi univers.
Muzeograful Ciprian Vîntdevară, coordonatorul Observatorului şi Planetariului Bârlad, a prezentat câteva date despre românca astrofizician la JAXA. Aurora Simionescu a urmat cursurile Colegiului Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila. În clasa a XI-a a fost selectată (împreună cu alţi 500 de elevi) dintre 11.000 de elevi pentru o bursă de studii de un an în Statele Unite ale Americii, la Deerfield Academy din Massachusetts.
În clasa a XII-a a liceului şi-a descoperit pasiunea pentru astrofizică, datorită unei cărţi primite cadou de la mama sa: Astronomy: The Structure of the Universe („Astronomie: Structura Universului”) de William J. Kaufmann.
În intervalul 2002 - 2005, Aurora Simionescu şi-a făcut studiile de licenţă în geoştiinţe şi astrofizică, la Jacobs University Bremen din Germania, absolvite cu calificativul magna cum laude. Din 2005 a început un doctorat la Max-Planck-Institut für extraterrestrische Physik (în română Institutul „Max Planck” pentru fizică extraterestră) din Garching (Germania). A făcut parte dintr-o echipă de cercetători care au putut pentru prima dată observa unul din filamentele de gaz care leagă roiurile de galaxii, filamente a căror existenţă fusese dedusă teoretic cu circa zece ani înainte ca echipa formată în jurul lui Alexis Finoguenov să le poată observa prin măsurători cu telescopul spaţial (pe bază de raze Röntgen) XMM-Newton.