„De la Ana la Caiafa“. Originea expresiei care semnifică o tergiversare fără rost

Expresia „a fi purtat de la Ana la Caiafa“ este o formă de refuz care se ascunde sub masca unei tergiversări fără rost, a unei amânări care de cele mai multe ori nu se soluţionează favorabil.

”A fi purtat de la Ana la Ciafa”, cu sensul de a fi purtat cu vorba, a fi purtat pe drumuri fără rost, este o expresie eminamente biblică. 

Originea expresiei utilizate de români, mai ales atunci când se lovesc de birocraţia din instituţiile publice, o găsim în Vechiul Testament, unde se relatează că Iisus, pentru a fi judecat, a fost trimis de către Anna, mare preot iudeu, care ezita să facă acest lucru, la Caiafa, alt preot-judecator (între anii 18-37 d.Hr.), ginerele lui Anna, prigonitor al apostolilor. 

Procesul s-a desfăşurat în casa comună a lui Anna şi Caiafa, situată undeva la sud de zidul Ierusalimului, loc în care s-au adunat, pentru judecată, învăţătorii Legii şi bătrânii. 

”Trădat de Iuda, Isus este adus în faţa lui Ana, care nu ia nicio hotărâre cu privire la soarta lui, preferând să-l trimită în faţa lui Caiafa. Cum însă nici acesta nu poate hotărî soarta lui Isus, el alege, de comun acord cu Ana, să-l trimită pe Isus în faţa lui Pilat din Pont, procurorul Iudeii, urmând să-i revină lui sarcina de-a decide dacă Isus va fi sau nu crucificat. În ce priveşte expresia „a fi plimbat de la Ana la Caiafa” sau „a fi trimis de la Ana la Caiafa”, ea înseamnă „a tergiversa cu bună ştiinţă rezolvarea unei probleme importante”, „a purta pe cineva de colo până colo” sau „a pune pe cineva pe drumuri”. Mai trebuie spus că, la fel ca Iuda, şi Caiafa a ajuns să fie folosit şi ca substantiv comun. Dacă o iudă înseamnă un om gata să trădeze, o caiafă înseamnă un om făţarnic sau ipocrit”, explică scriitorul Radu Paraschivescu.

Despre Caiafa se mai spune că i-ar fi mituit pe ostaşii care păzeau mormântul lui Iisus ca să mintă că ucenicii Săi i-au furat trupul. Pe atunci, guvernator (procurator) al provinciei romane Iudeea era Pilat din Pont, care a şi hotărât răstignirea lui Iisus Hristos, temându-se că, altfel, va fi acuzat că nu este prieten al Cezarului, deşi se spune că Pilat îl considera pe Iisus “neprihănit” şi ar fi dorit să îl elibereze. În realitate, Ana şi Caiafa sunt doi preoţi iudei, dintre care primul este socrul celui de-al doilea.