Ce este „Alfabetul pastorului“ şi care a fost primul mesaj transmis pe calea aerului de un preot „muritor de foame“
0Nevoia oamenilor de a comunica şi a transmite informaţii la distanţă în timp scurt a fost speculată de un pastor rămas fără obiectul muncii în timpul Revoluţiei franceze de la 1789.
Pastorul francez Claude Chappe, rămas muritor de foame după primii ani ai Revoluţiei izbucnite la Paris pe 14 iulie 1789, a avut ideea năstruşnică de a folosi turlele bisericilor pe post de turn de transmisie. Revoltele politice şi sociale din Franţa au zguduit puternic monarhia şi biserice, reprezentanţii acestor puteri fiind nevoiţi să găsească alte mijloace de subzistenţă. Aşa a apărut, se pare, nevoia preotului Chappe de a face ceva util. Invenţia lui a fost denumită „Alfabetul pastorului“, cunoscută şi sub numele „Alfabetul aerian“. Acesta a îmbinat mijloacele antice de a transmite informaţii la distanţă pentru a pune bazele primului telegraf (aerian), precursorul telegrafului electric.
După prăbuşirea Imperiului Roman şi trecerea de la epoca anitică la Evul Mediu a dus la deprecierea diferitelor forme de semnalizare de la distanţă. Folosirea focului pe creste înalte pentru a anunţa un pericol nu a mai fost utilizat din pricina riscului crescut de incendii. În epoca medievală mesajele au ajuns a fi transmise prin intermediul călăreţilor. Şi acest mijloc era depăşit, informaţiile neajungând în timp util la destinatar.
Pastorul Claude Chappe a pornit de la un precedent, de la invenţia unui marchiz englez care a gândit un sistem prin care să afle de la distanţă care este starea de sănătate a soţiei sale prin fluturarea unor fanioane. Telegraful aerian al pastorului Chappe s-a bazat pe crearea unor posturi de recepţie transmisie. La recepţie, telegrafistul citea literele de la distanţă folosind o lunetă puternică. Ca mijloc de transmisie se folosea un ansamblu de 3-4 de roţi cu palete, aşezate pe nişte axe rotative, pe care erau înscrise literele alfabetului. Acestea erau manevrate cu nişte sfori. La transmise era reluat textul şi dat mai departe.
Prima telegramă
Claude Chappe a aşezat proiectul său pe hârtie şi în 1794 l-a prezentat Comitetului Salvării Publice. Iniţial a fost luat în derâdere, considerându-se că pastorul născoceşte tot felul de inepţii după ce a ămas muritor de foame după cinci ani de revoluţie. Acesta a propus să fie alese două construcţii înalte (turle ale unor biserici sau ale unor palate) drept posturi telegrafice. Staţia centrală a telegrafului a fost plasată la Palatul Louvre, acesta fiind aproape de Palais Royal (Palatul Egalităţii) unde se ţineau şedinţele Convenţiunii.
Preotul a reuşit să convingă autorităţile că sistemul gândit de el este cel mai rapid mijloc de a transmite informaţii şi a fost numit director de telegraf, primul din lume. Prima linie telegrafică a fost instalată între Paris şi Lille, unde se presupunea că duşmanii Revoluţiei vor încerca să atace Republica. Staţiile de telegraf, 16 la număr, erau înzestrate cu cele mai puternice lunete de la acea vreme. Prima telegramă transmisă anunţa o victorie şi a fost transmisă în 2 minute, faţă de 60 de ore de drum cât ar fi avut nevoie un mesager.
„Corespondentul din Lille îmi aduce la cunoştinţă că oraşul Conde a fost redat Republicii prin vitejia trupelor noastre, iar garnizoana duşmană a fost făcută prizonieră”, se preciza în telegramă.
Ulterior au fost instalate linii de telegraf în toată Franţa care au fost “modernizate”, folosindu-se roţi pe axe perpendiculare pentru manevrarea literelor, mecanism care permitea transmiterea mesajului în mai multe direcţii. Sistemul era folosit numai de autorităţile statului, fiind mult prea scump, şi în timp şi-a arătat hibele, mesajul putând fi interceptat de duşmani. Alfabetul pastorului a fost folosit aproape două decenii, până la apariţia telegrafului electric.
Citeşte şi: