Turnu Severin: Mădălina Olteanu, versurile ei au fost traduse în trei limbi

Una dintre figurile cunoscute ale poeziei mehedinţene, Mădălina a publicat „Monografia Cerneţiului“, o carte începută, în timpul vieţii, de bunicul său.

A început să scrie versuri încă din copilărie. A trecut prin etape, prin trăiri diferite sau prin surse de inspiraţie distincte, dar a ştiut mereu să-şi pună pe foaie sentimentele. „Când aveam 9 ani, am avut un concurs la şcoală, pentru care trebuia să scriem poezii patriotice. Bineînţeles că poezia pe care am făcut-o eu nu avea nicio legătură cu acest subiect, pentru că nici nu prea ştiam ce înseamnă cuvântul. Mi-aduc aminte că am numit-o simplu «Poezie» şi învăţătoarea a apreciat-o. Asta a fost prima mea poezie“, îşi aminteşte poeta.

A urmat prietenia cu editoarea Nina Ceranu, care s-a transformat în colaborare. „Am scris mereu, inclusiv la liceu. Niciodată însă nu am avut curajul să le arăt cuiva. Până la urmă, editorul şi lectorul meu de carte, pe atunci doar cunoştinţă, Nina Ceranu, a insistat să i le arăt şi m-am hotărât să îi urmez sfatul. Eram studentă în Timişoara şi mi-a fost atât de teamă încât după ce i-am dat poeziile, am plecat în Severin şi i-am zis să mă sune doar dacă sunt bune de publicat, altfel să nu mă contacteze. A ieşit bine şi Ninei Ceranu i-au plăcut foarte mult“, ne spune Mădălina Olteanu.

Cu gândul la Făt-Frumos

Prima carte a poetei a apărut în 2001, „Pasărea Phoenix“, volum pe care îl consideră o încercare, un pas spre dezvoltarea ulterioară.

Despre sursele de inspiraţie, scriitoarea vorbeşte amintind că s-au mai schimbat pe parcursul timpului. „Sigur că în liceu aveam un iubit imaginar, Făt-Frumos călare pe un cal alb, pe care îl aşteptam şi nu venea. De asemenea, la acea vreme, când ploua scriam cel mai bine, dar fără să fac poezie tristă. Mai târziu, am început să scriu când e vreme frumoasă, dar poezii mai triste, melancolice“, povesteşte poeta.

Cel mai recent volum de versuri, „Visând la Fata Morgana“, a adus şi o premieră. Toate poeziile sunt traduse în engleză, franceză şi spaniolă, iar la următoarea carte, scriitoarea va fi tradusă şi în limba japoneză.

Mădălina este acum profesoară de informatică la Colegiul Tehnic Auto, lucru care nu o împiedică deloc să simtă şi să se exprime prin versuri. „Eu sunt şi voi rămâne profesoară. Poezia o fac în paralel, pentru că îmi place, pentru că vreau şi pentru că mă simt foarte bine făcând asta, mă încarc pozitiv“, susţine scriitoarea.

Bunicul poetei, Victor Bobleanţă, care era preot în Cerneţi, avea visul de a realiza o monografie a localităţii. „Bunicul meu a scris toată viaţa la ea, dar a murit înainte să o termine. După moartea lui, am mers pe la arhive, am completat-o şi am reuşit să o dau tiparului. În anul 2002 a fost publicată, avându-ne ca autori pe amândoi, dar meritul a fost al bunicului meu“, încheie Mădălina Olteanu.

întrebări şi răspunsuri

Ce poeţi admiraţi, fie ei consacraţi sau nu?
M.O.: Citesc multă poezie. În Severin avem destui poeţi foarte buni, dar nu sunt promovaţi şi nici băgaţi în seamă. Dintre consacraţi, îmi plac Tudor Arghezi, Nichita Stănescu şi Jacques Prevert.

Ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră?
M.O.: Am apucat pe acest drum şi nu vreau să mă opresc. Poezia înseamnă prea mult pentru mine pentru a putea să renunţ la ea.În poezie, dacă mişti o singură persoană care te citeşte, măcar cu un singur vers, este de ajuns.

Ce-i place
„Ador să merg la teatru. Mă simt bine când ascult muzică bună şi când citesc. Iubesc psihologia şi poezia.“

Ce nu-i place
„Nu suport minciuna sub nicio formă. Detest prostia şi încerc să mă feresc pe cât posibil de ea. Urăsc să calc hainele.“