Turnu Severin: GABRIEL POPESCU are toate şansele să câştige mondialele la judo

I-a plăcut mişcarea încă de la vârsta la care alţii se jucau cu maşinuţele. La 5 ani, a început să practice înotul, a continuat cu atletismul, fotbalul, artele marţiale şi s-a oprit la judo.

Practică sportul de la 5 ani. A început cu înotul, a continuat cu atletismul, a intrat puţin şi în fotbal pe la 7 ani, pentru ca în final să se apuce de judo. Şi totuşi, nu s-a oprit la el. A intrat în tainele artelor marţiale, antrenându-se în karate, însă luptele sunt cele care l-au cucerit.

„Până să ajung la judo, la 8 ani, am făcut mai multe sporturi. De la înot, atletism şi până la karate. Nimic nu m-a atras cum a facut-o judo-ul. M-a cucerit, pur şi simplu”, ne spune zâmbind Gabriel Popescu.

Au trecut ceva ani de-atunci, însă îşi aminteşte şi acum primele momente din sala de antrenament. ”Prima dată a fost captivant. Îmi plăcea încă de atunci mişcarea, eram energic, iar judo-ul presupune mişcare, educaţie şi gândire. Este un sport în care gândeşti ceva mai mult decât în altele. Te învaţă să gândeşti, nu ţine numai de mişcare fizică”, mărturiseşte sportivul.

„Eram rău de mic. La primele concursuri băteam tot”
Conştient fiind că, pentru a face performanţă, ai nevoie de ambiţie, talent, multa muncă şi suport financiar, Gabi a reuşit ca după numai două luni de când a păşit în sala de atrenament, să devină  campion pe judeţ. „Dacă nu eşti o persoană ambiţioasă, nu reuşeşti. La primele mele concursuri, băteam tot. Eram rău, încă de mic”, îşi aminteşte Gabi.

Au urmat alte sute de concursuri interne şi internaţionale, smulgând peste tot premii şi medalii. Mândru de rezultatele sale, în ciuda sacrificiilor făcute, Gabi a ajuns campion naţional, iar acum îşi doreşte să câştige mondialele. „Judo-ul presupune foarte multe sacrificii în plan şcolar. Nu mai puteam învăţa la fel de bine ca înainte de a face sport. Dar nu e o scuză. Poţi face şi sport şi şcoală în acelaşi timp. Şi nu eram un elev delăsător. Am terminat liceul la matematică, nu un profil sportiv. Nu mi-a plăcut să fiu neştiutor”, ne spune tânărul. 

În finala Campionatului Naţional de Ne-Waza (luptă la sol), desfăşurat, pe 19 şi 20 februarie a.c., la Ploieşti, Gabriel Popescu (21 ani) a realizat cele mai frumoase meciuri, confirmând valoarea sa de component al lotului naţional de seniori, pe categoria 73 kg, clasându-se pe locul III.

„E cel mai reprezentativ dintre sportivi. Are un judo bun, de calitate, un judo care se face la cel mai înalt nivel şi pe care îl vedem la televizor. Are toate şansele să câştige mondialele şi să ajungă şi la Olimpiadă, dacă va face tot ce trebuie spiritual”, ne-a spus anntrenorul Lena Sterea.

De aproximativ un an şi jumătate, Gabi Popescu face parte din lotul naţional de seniori, primul lui concurs la seniori avându-l la 16 ani. Speră să facă sport până la bătrâneţe.

Cât de greu este să ajungi în lotul naţional?
G.P.: "În primul rând, trebuie să lupţi foarte bine la concursuri. În al doilea rând, e nevoie să te şi remarce cineva, altfel nu poţi face parte din lot. Degeaba lupţi foarte bine, dacă nu te remarcă antrenorul sau altcineva din lot".

Ai vreun idol în sport?
G.P.: "În judo, îmi place japoneza Tani Ryoko. La 35 de ani, este una dintre cele mai renumite judoka din lume. A câştigat titlul mondial de şapte ori, medalia olimpică de aur de două ori, medalia olimpică de argint de două ori şi medalia olimpică de bronz. În 2008, a fost învinsă de Alina Dumitru în semifinala J.O. de la Beijing. Deci, se poate face sport până târziu".
 
Ce-i place?
G.P.: "Mişcarea de orice fel şi întrecerile, pentru că ele te fac să lupţi şi să-ţi doreşti din ce în ce mai mult. Îmi place, de asemenea, să conduc, dar şi motoarele. La oameni, admir caracterul. Nu te poţi prezenta în faţa nimănui, dacă nu ai caracter".

Ce nu-i place?
G.P.: "Fotbalul, chiar dacă l-am practicat în copilărie. Nu-mi place absolut deloc fotbalul, iar la oameni urăsc aroganţa şi nesimţirea. Ce pot să urăsc la oameni în afară de lucrurile astea?!".