Turnu Severin: Bojan Alexandrovic, preotul pe care Dumnezeu l-a chemat să-i slujească pe românii de dincolo de Dunăre
0S-a născut într-o familie despre care a aflat târziu că este una de preoţi. O chemare tainică l-a făcut să păşească însă pe acelaşi drum. Bojan Alexandrovic a ridicat prima biserică românească din Serbia.
S-a născut pe 5 ianuarie 1977, în Negotin- Serbia. Este cleric al Bisericii Ortodoxe Române încă din 2005, când a fost hirotonit diacon la Mănăstirea Prislop şi preot la Schitul Retezat.
Viata lui Bojan a fost încă de mic marcată de credinţa în Dumnezeu. „Copilăria mea a fost poate câta mai ciudată, pentru că de mic, de la 5 ani, mi s-a băgat o dragoste faţă de Dumnezeu şi Biserică şi eu tot pe la biserici am mers.
Era perioada mai comunistă, erau interzise bisericile şi a fost foarte ciudat ca un copil să facă asta şi, de multe ori, s-a râs de mine”, povesteşte Bojan Alexandrovic, preot român ortodox din Valea Timocului, paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis cu sediul la Negotin.
Pentru tânărul preot, dorinţa cea mai arzătoare este să vadă ca românilor de dincolo de Dunăre să li se recunoască identitatea. „Noi nu ştiam ce suntem.
Acasă ştiam că suntem români, vorbim româneşte şi, la un moment dat, a început o trezire, s-a deschis ceva în mine, am început să mă interesez de originea noastră.
Era în 1995, după ce a murit străbunica mea, mama lui bunică-miu... (muma mea e sârbă, iar tatăl meu e român) Deodată, s-a deschis ceva în mine, am început să mă interesez de originea noastră, ce suntem şi, pas cu pas, s-a ajuns la asta”, ne spune Bojan.
Bojan a fost invitat să participe, pe 20 august, la Negotin, la lansarea cărţii "O ţară înconjurată de români", semnatăde jurnalistul craiovean Liviu Andrei.
Cum s-a îndreptat spre teologie
„De mic, ceva a ars în mine, am vrut să fiu preot, să fiu aproape de biserică. N-aş putea să explic asta, decât cu niscai dovezi pe care le-am aflat după ce m-am făcut preot. Şase strămoşi de-ai mei erau preoţi. Deci, strămoşi sunt rude, fraţi de-ai bunicilor, dar asta era în secolul XIX”, adaugă Bojan.
În studenţie, după doi ani de teologie, a început să lucreze, iar munca s-a transformat în bucuria de a construi o biserică. Biserică în care astăzi, sute de români ascultă liturghia în propria limbă.
„Acum mai important îmi este decât să am scris că am şcoli, să facem ceva care să rămână în viitor. Am făcut ce am simţit că Dumnezeu mi-a dat şi ce cere de la mine. Aşa că, uite, s-a ajuns până în zilele astea în care sunt şi preot, şi slujesc, aia ce am dorit de când mă ştiu”, mărturiseşte Bojan.
Condamnat la două luni de închisoare
În 2003, a ridicat în Malainița, din fonduri proprii, pe un teren aflat în proprietatea sa, prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. A urmat un conflict îndelungat cu autoritățile sârbe, care cereau demolarea lăcașului, invocând ilegalitatea acestei construcții, iar scandalul a ajuns să fie comentat şi în presa internațională.
În 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei, iar la sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic a fost condamnat la două luni de închisoare, cu suspendare.
„A fost foarte greu. E greu când vreţi să construiţi ceva, dar când sunteţi şi împiedicaţi şi condamnaţi, vă daţi seama. Dar cu voia lui Dumnezeu, biserica a fost recunoscută, pentru că n-au avut voie să ne-o dărâme, că ne-am plâns Tribunalului din Strasbourg
(...) Noi am obţinut recunoaşterea bisericilor noastre, dar tot prin poteci pe care noi le-am găsit. Statul sârb pe unde a putut, ne-a împiedicat”, povesteşte preotul.
Bojan, alături de câţiva prieteni din România
Cuvinte de mulţumire
„Îi mulţumesc lui Dumnezeu, Prefericitului Părinte Daniel şi Prea Sfinţitului Părinte Daniil, pentru că dacă PS Daniil nu m-ar fi hirotonit pe mine, dacă n-ar fi înfiinţat Protopopiatul şi Parohia, dacă PF Daniel n-ar fi recunoscut asta, nimica n-ar fi fost.
Să le dea Dumnezeu sănătate la toţi, la toată lumea. Şi Prea Fericitului Daniel să-i dea Dumnezeu 100 de ani să conducă Biserica Ortodoxă Română, pentru că mult a făcut, mult face şi mult va face pentru români”, conchide preotul Bojan Alexandrovic.
Îşi doreşte să fie ajutat mai mult
Bojan Alexandrovič locuiește acum în Malainița, unde slujește în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este româna. Întrebat care este cea mai mare dorinţă a sa în acest moment, Bojan Alxandrovic ne-a declarat: „Să avem mai mulţi preoţi, să fim ajutaţi mai mult şi să construim biserici”.
Ce presiuni se fac asupra românilor de aici?
B.A.: „Dacă îşi cer drepturi, oficial, atunci li se spune că se va face un nou Kosovo, că se face iar război şi fel de fel de lucruri de-astea. Eu le numesc, simplu, prostii. Nici ăia care le spun nu cred în ele, dar sperie lumea. „Dacă faci asta şi asta, va fi război. Şi vă daţi seama că dacă îi spune aşa unei bunici de 70 ani, ea zice „lasă, maică, numai să nu avem probleme”.
Cum vă privesc sârbii cu care convieţuiţi?
B.A.: „Noi n-avem nicio problemă cu sârbii din zonă, cu poporul sârb. Trăim foarte bine cu ei. Poate că unora nu le place, dar nu condamnă ideea noastră. Avem mulţi prieteni care şi vin la noi, când avem vreo sărbătoare, ca fraţi ai noştri. N-au nimic împotriva noastră. Problema pleacă de la autorităţile locale şi, în primul rând, de la autorităţile bisericii sârbe din zonă”.
Ce-i place?
B.A.: „Mi-ar plăcea să ajungem la o normalitate. Dacă există sat românesc, să se slujească iî românăşte, să se înveţe în şcoală limba română sau să fie acceptată limba maternă”.
Ce nu-i place?
B.A.: „Înţeleg, dar nu-mi place că există mare frică şi nu-mi place că se fac presiuni asupra celor care n-au toate informaţiile, se îndoiesc sau au şi sunt fricoşi”.