Tradiţii în Ajunul Crăciunului la Isverna
0La Isverna, în nordul judeţului Mehedinţi, tradiţiile de Crăciun se respectă cu sfinţenie. Pregătirea piţărăilor, primitul copiilor cu colindul sunt doar câteva din obiceiurile, care alături de localnici îmbrăcaţi în costumele populare, te aduc într-o atmosferă legendară.
Pregătirile de Crăciun încep la Isverna cu câteva săptămâni înainte şi abia în Ajun, când se aşteaptă copiii cu colindul, gospodinele pot spune că au încheiat treburile în bucătărie.
Copiii, cu suflete curate, sunt cei care aduc cu bucurie vestea Naşterii Domnului, iar pentru strădania lor de a o împărtăşi prin colinde şi strigături, sunt răsplătiţi cu piţărăi sau colăcei.
De altfel, pregătirea colacilor sau piţărăi, cum sunt denumiţi aici la Isverna, este un obicei vechi, care s-a păstrat de-a lungul anilor.
„În dimineaţa de Ajun, prima grijă, ne îmbrăcăm, pregătim postava cu făină, vasul unde punem drojda, facem focul şi în vatră şi în cameră unde ducem postava cu pâinea, acolo, ca să pornească la temperatura camerei că dacă e rece nu porneşte. Crăciunul vine cu bucurie, cu aşteptare, de unde sunt copiii plecaţi, copiii vin, de Naşterea Domnului, acasă. Masa este bogată şi dacă sunt bucatele pe masă, dar şi dacă sunt mulţi în jurul mesei, atunci e frumos de sărbători.”, ne-a povestit şi mamaia Iana din satul Nadanova, comuna Isverna.
Ritualul pregătirii acestor piţărăi începe în dimineaţa Ajunului Crăciunului, când femeile udă pâinea pentru colaci, nu înainte însă de a-şi pune straiele de sărbătoare, care cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai frumoase.
„Ciupag, aşa se cheamă la noi! Are aproape o sută de ani, îl moştenesc de la străbunica. Opregul are cel puţin 80 de ani, ţesut manual de o bunică de-a mea, acasă, în război. Se păstrează la naftalină şi nu le rod moliile. Opincile le-am moştenit tot de la ai bătrâni. În Ajunul Crăciunului facem pâinea, colacii, şi ne pregătim de colindeţi. Copiii pleacă din casă în casă, noi stăm acasă şi îi aşteptăm, le dăm la poartă colaci, nuci, mere”, a povesteşte o femeie din Isverna.
După ce s-a amestecat făina cu apa călduţă, femeile de la munte pornesc frământatul pâinii. Între timp, în cuptor, jarul este gata, iar vreascurile pocnesc în foc încins pentru ca până porneşte aluatul să fie pregătit să rumenească piţărăii.
„În dimineaţa de Ajun, când ne trezim, prima grijă, să udăm piţărăii. Udăm, îi coacem la cuptor. Să fie apa caldă, călduţă. Se zice că dacă-i apa rece, pâinea nu porneşte. trebuie pusă la căldură”, ne-a explicat o altă bătrână a satului. Aluatul pentru piţărăi a fost pus la crescut. După un ceas, când coca este gata să iasă din postavă, femeile se apucă să împletească piţărăii. Nu se întâmplă niciodată ca pâinea să nu fie crescută suficient. Asta pentru că pe lângă tehnicile de frământat moştenite, căldura sufleteacă pe care o au bătrânele din Isverna când o plămădesc şi rugăciunea către Cel de Sus completează datina de Crăciun.
După ce s-au copt piţărăii s-a făcut deja seara, iar femeile gătite de sărbătoare ies în pragul casei şi aşteaptă colindătorii.
Citeşte şi:
Tradiţii şi obiceiuri vâlcene de Crăciun şi Anul Nou