Secretele Hanului Roşu, bordelul Severinului din perioada interbelică. Prostituatele erau obligate să meargă la vizita medicului primăriei oraşului
0A doua construcţie ca vechime din Severin, ridicată în anul 1836, în acelaşi an cu Carantina, a avut de-a lungul timpului, atracţiile ei. Printre ele, femeile de moravuri uşoare care îşi ofereau serviciile bogătaşilor ce se cazau în stabiliment.
Hanul Roşu a fost una din cele şapte-opt case arătoase existente în oraş în 1841, când a avut loc mutarea instituţiilor administrative judeţene de la Cerneţi. Situat în colţul sud-estic al actualei pieţe Ştefan cel Mare, pe str. Aurelian, Hanul Roşu a fost ridicat, probabil, de negustori greci, într-o epocă de dezvoltare a tranzitului de mărfuri dinspre Schela spre Cerneţi.
După schimbarea numelui, din Hanul Roşu în Hotel Central, clădirea a căpătat o altă dimensiune. S-a transformat peste noapte din han negustoresc, în loc de petrecere a timpului liber pentru crema societăţii. Grădina hotelului era folosită deseori pentru proiecţii cinematografice, începând cu anul 1907. De altfel, un întreprinzător severinean de la începutul veacului, Leopold Bauch, ar fi dorit să înfiinţeze un cinematograf permanent, în grădina hotelului. Proiectul nu s-a materializat, dar stabilimentul, cu locurile sale de cazare şi restaurantul pretenţios, a rămas un hotel de lux.
În perioada interbelică, hotelul capătă o atracţie specială. Prostituatele de lux ale vremii erau din ce în ce mai prezente în zonă, ajungând să îşi racoleze clienţii chiar de la restaurantul sau recepţia hotelului. Fetele îşi ofereau serviciile oamenilor cu bani, iar toată viaţa de noapte a Severinului de început de secol îşi trăgea seva din zona hotelului Central, fost Hanul Roşu.
“Am văzut că la 1875 dr. Milloteanu constată existenţa în oraş a prostituatelor şi încearcă măsuri de îndreptare, pentru a atenua răul pe care l-ar fi putut face acest nou agent de dezagregare socială”, se arată în “Istoricul oraşului Turnu-Severin” (lucrare semnată de C. Pajură şi D.T. Giurescu).
În 1884, Primăria Turnu Severin a dat dispoziţie ca bordelurile să se mute de pe strada principală (Calea Traian) în locuri mai dosite.
“Prostituatele, care mai toate locuiesc în hoteluri şi hanuri, au fost obligate să vină la vizita medicului Primăriei”, se mai specifică în aceeaşi lucrare. În cursul anului 1929, în Turnu Severin, erau 155 de prostituate.
Hanul, poziţionat strategic
Hanul avea pivniţe, folosite ca depozite de mărfuri, odăi de închiriat, ospătărie şi prăvălii, ale căror uşi cu obloane metalice masive se deschideau spre strada Aurelian şi spre piaţă, şi, probabil, o curte gospodărească destinată carelor şi adăposturilor pentru animale. Beneficia de o aşezare strategică – în apropierea carantinei, nu departe de graniţă şi vamă, cu faţada principală spre vest, cu vedere spre Dunăre şi Schela Cladovei, de unde coborau vapoarele. Alegând acest loc de construcţie, negustorii greci au anticipat avantajele conferite de proximitatea portului (1851), a Poştei şi Telegrafului, a şoselei legând Vârciorova de Turnu Severin (bd. Carol), şi a gării (odată cu construcţia căii ferate).
Muzeograful severinean Ecaterina Bosoană, într-un material intitulat “Zidiri uitate: Hanul Roşu”, publicat în revista “Drobeta”, scrie că în anul 1877 Hanul Roşu păstra încă vechea denumire. “Ulterior, în anii de prosperitate pe care îi parcurge Severinul, proprietarul o va fi schimbat în Hotel Central, moda numelor de rezonanţă occidentală – Regal, Europa, Grand, Orient – existând în mai toate oraşele mici de provincie. Tot atunci va fi apărut scara interioară din marmură roşie şi tot atunci se va fi transformat curtea gospodărească a hanului în grădina Hotelului Central, frecventată de severineni pe la 1880 alături de alte localuri: Weesler, Artner şi Sauer, Casele Cârjeu, Grand Hotel, Apollo, Poarta de Fier şi Carul cu bere”, spune Ecaterina Bosoancă.
Comuniştii i-au schimbat destinaţia
Administraţia comunistă îl va transfera în proprietatea statului. Hotelul Central a adăpostit în anii 50 Serviciul de Proiectări al Şantierului Naval, ulterior sediul Întreprinderii de livrări şi produse petroliere, mai spune muzeograful Ecaterina Bosoancă.
De-a lungul anilor, clădirea a suferit o serie de modificări, uşile exterioare de la parter, cu excepţia intrării în gang, au fost transformate în ferestre, locul lor fiind încă marcat de prezenţa treptelor. Pe zidul dinspre grădină, lângă una din ferestrele de la etaj, tencuiala căzută dezvăluie câteva litere decolorate din textul unei reclame aşternute la începutul veacului şi care lăuda calităţile cremei orientale de la Orşova.
În prezent, Hanul Roşu a ajuns în stare critică. Zidurile se cojesc, iar mizeria e la ea acasă. Imobilul adăposteşte mai multe mai multe familii de chiriaşi cu venituri modeste, fără preocupări privind istoricul sau conservarea clădirii.
Citeşte şi: