Secretele Columnei lui Traian din Roma: întreaga istorie a războiului daco-roman a fost săpată în marmură şi însoţită de un text modest
0Columna lui Traian este un monument grandios ridicat ca urmare a victoriei împăratului Traian asupra regelui dac Decebal. Construit de arhitectul Apolodor din Damasc, din ordinul ȋmpăratului Traian, monumentul reprezintă o preţioasă cronică vizuală a războiului daco-roman.
Columna lui Traian, construită de arhitectul Apolodor din Damasc, a fost inaugurată la 12 mai 113 d.Hr. în Forul lui Traian la Roma, situată în spatele clădirii Basilica Ulpia şi între cele două biblioteci (Bibliotheca Ulpia sau Bibliotheca Traiani). Ea a fost sculptată în marmură de Luni (Carara) şi înălţată pe un piedestal decorat la colţuri cu vulturi purtînd festoni şi, pe suprafeţele postamentului, arme dace în basorelief.
Pe fusul zvelt al coloanei de marmură se desfăşoară, urcând în spirală, istoria ilustrată a celor două războaie de cucerire a Daciei. Pe soclul columnei, chiar deasupra porţii care permite accesul în interiorul ei, se poate citi şi astăzi o inscripţie săpată în marmură:
“Senatus populusque Romanus
Imp(eratori) Caesari divi Nervae f(ilio) Nervae
Traiano Aug(usto) Germ(anico) Dacico ponti(ici)
maximo trib(unicia) pot(estate) XVII imp(eratori)
VI co(n)s(uli) VI p(atri) p(atriae)
ad declarandum quantae altitudinis
mons et locus tantis operibus sit egestus”.
În traducere, inscripţia ar suna astfel:
“Senatul şi poporul roman Împăratului Caesar,
fiul divinului Nerva, Nerva Traian Augustul,
germanicul, dacicul, mare pontif, învestit pentru a
XVIIa oară cu puterea de tribun,
aclamat de şase ori imperator, consul pentru
a VIa oară, părinte al patriei, pentru a se arăta cît de
înalt era muntele şi locul săpat cu eforturi atât de mari”.
Textul inscripţiei, modest
Inscripţia datează din anul 113 e.n., când a fost inaugurată columna. Acest text lapidar şi modest se prezintă, în mod evident, contradictoriu în raport cu măreţia şi splendoarea Columnei. Înălţimea totală a Columnei lui Traian, fără statuie, este de 39,83 m. Baza Columnei, fusul şi capitelul au împreună 29,78 m, adică aproximativ 100 picioare romane. Lărgimea frizei la bază este de 0,89 m, sus de 1,25 m, înălţimea unui personaj jos este de 0,60 m, iar în partea de sus de 0,90 m. Banda sculptată prezintă o lungime de 200 m, relieful este sculptat pe 404 dale suport de marmură făcînd parte din structura Columnei, unde sunt reprezentate 124 episoade relative la războaiele împotriva Dacilor şi mai mult de 2500 de personaje. La nivelul soclului se pătrunde în interiorul Columnei printr-o uşă metalică ce dă într-un vestibul de unde se accesează pe o scară interioară în spirală spre vârful monumentului unde se afla statuia împăratului Traian. Această scară în colimason este luminată cu ajutorul a 43 de mici deschideri rectangulare ce străpung destul de discret din loc în loc grosimea peretelui de marmură a Columnei.
“Şi totuşi, modestia inscripţiei ne uimeşte. Cum, acest splendid monument al artei romane, această cronică figurată a războaielor dacice, această semeaţă coloană devenită la 117 momântul lui Traian (o urnă de aur conţinând cenuşa împăratului a fost aşezată într-o încăpere din soclul columnei) a fost ridicată numai ca măsură a lucrărilor de excavaţie întreprinse pentru construirea Forului? Pentru această mărturie a unui efort tehnic au lucrat câţiva ani numeroşi artişti sub conducerea vestitului Apollodor din Damasc? Pare cu neputinţă, deşi inscripţia este categorică”, spune Hadrian Daicoviciu în “Dacii”.
Scopul iniţial, unul banal
Învăţatul italian Giuseppe Lugli este de părere că scopul iniţial pentru care a fost ridicată columna a fost cel menţionat în inscripţie. Un scop banal şi anume acela de a măsura înălţimea dealului ce a fost dislocat pentru a face loc forului.
„În timpul lucrărilor la Columna lui Traian, cineva, poate chiar Apollodor din Damasc, şi-a dat seama de tot ce era ciudat şi nepotrivit într-o coloană uriaşă, dar netedă şi goală, neoferind ochiului nimic care să-l atragă. Abia atunci s-a hotărât ca fusul columnei să fie împodobit cu reliefurile ce stârnesc şi astăzi admiraţia privitorului. Formalismul rigid al romanilor n-a îngăduit însă ca această înţeleaptă hotărâre, necuprinsă în decretul iniţial al Senatului, să fie oglindită în înscripţie, tot aşa cum nu se spune niciun cuvânt despre faptul că monumentul a devenit mormântul împăratului care-l poruncise”, mai spune istoricul Hadrian Daicoviciu.
În ceea ce priveşte scopul politic al reprezentărilor de pe columnă, nimeni nu contestă că ele trebuie să exprime forţa imperiului, măreţia şi generozitatea împăratului, curajul şi eroismul armatei romane. Într-un cuvânt ele erau destinate să susţină propaganda pentru imperiu şi împărat, sunt de părere istoricii.
Vă recomandăm şi: