Scrisoarea secretă a revoluţionarului paşoptist Ion Heliade Rădulescu, descoperită în arhive: „Şi bogat de aş fi, tot aşa aş face“
0În colecţia Arhivelor Naţionale Mehedinţi se află o scrisoare originală inedită, semnată de Ion Heliade Rădulescu şi datată 6/18 martie 1851, Paris. A rămas o scrisoare necunoscută şi nepublicată, fiind adresată unuia dintre cei patru fraţi de cauză aflaţi la Bursa, în Turcia.
Profesorul severinean Nicolae Chipurici, într-un material apărut în revista „Drobeta” a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, face vorbire despre această scrisoare, pe care a descoperit-o în colecţia „dr. C. I. Istrati” a Arhivelor Naţionale Mehedinţi.
„Prin conţinutul său, ea face parte din seria de corespondenţe adresate de Heliade Rădulescu revoluţionarilor români exilaţi în Imperiul Otoman şi aflaţi la Bursa, pentru a-i ţine la curent cu activitatea sa, cu cheltuielile făcute şi banii primiţi pentru susţinerea, din Paris, a luptei emigraţiei române şi pentru a răspunde acuzaţiilor şi calomniilor ce i se aduceau pentru activitatea desfăşurată, orientarea acesteia din punct de vedere politic şi nejustificarea banilor cheltuiţi”, spune Nicolae Chipurici.
„Pentru banii Permanenţei (n.r. Serviciul Permanent al activităţii exilaţilor), eu n-am primit şi nici nu cer de la nimeni nici o rugăminte, nici o judecată. Arăt cheltuielile ce sunt dator a le da. Şi bogat de a-şi fi, tot aşa aş face. Ghica, după scrisorile ce ne-aţi trimis, văz că arată o socoteală, la emigranţi, de cheltuielile ce au făcut şi cere despăgubire. Eu, frate, nu cer. Îmi arăt starea şi, de nu ar fi fost nicio relaţie de socoteli între noi, tot m-aş adresa la confraţii ce îi ştiam de aceleaşi principii cu mine şi i-aş fi rugat să facă ce pot ca să ies din încurcătura în care sunt. N-au trebuinţă, frate, de atâta retorică şi de atâtea argumente, după cum îmi scrii, ca să demonstreze că nu am avut şi nici nu am cuvânt a cere nimic, pentru că eu singur o mărturisesc că n-am cuvânt a cere nimic de la nimeni, nici de la cei ce au contribuit şi contribuiesc, nici de la cei ce n-au contribuit, nici de la cei ce au pretins a contribui şi m-au băgat în cheltuielile ce nu le pot plăti”, spune Ion Heliade Rădulescu în această scrisoare.
Ion Heliade Rădulescu a reprezentat centrul burghez în revoluţia de la 1848 din Ţara Românescă. Cu documente scrise nu se poate susţine că el a frânat-o în interesul categoriilor sociale privilegiate.
“Ţara se afla între mari imperii (rus, habsburgic şi otoman) şi, dintre cele trei rele, el a ales varianta pe care a socotit-o ca fiind cea mai suportabilă şi promiţătoare în perspectivă. A înclinat aşadar balanţa către o politică filoturcă făţişă (nu din umbră ca Ion Ghica, adversarul său), sperând în realizarea unei armonizări sociale interne – cu emanciparea celor robiţi şi săraci, în temeiul legii naturale şi ridicarea culturală a poporului – într-o Europă unită”, mai scrie profesorul Nicolae Chipurici.
Din acest motiv, în aprecierea profesorului severinean, scrisoarea din 6/18 martie 1851, alături de întreaga corespondenţă a lui Ion Heliade Rădulescu, contribuie la reabilitarea sa politică şi ideologică, contribuie la justa sa înţelegere şi apreciere, „dincolo de unele greşeli pe care le-a făptuit în condiţii de singurătate, de sărăcie şi de exil, contrar faţă de ceea ce a gândit şi a scris în pofida neînţelegerii sale de către cei mai mulţi din contemporanii săi”:
„Vorbească de rău de mine, numai să dea Dumnezeu să să ţie de prinţipiile ce au ţinut ţara, autonomia şi suzeranitatea, căci nu sunt altele spre mântuire în timpii noştri”.
Scriitor, lingvist, animator al culturii române paşoptiste, unul din iniţiatorii Societăţii Literare (1827), Ion Heliade Rădulescu a fost un remarcabil om politic al timpurilor sale, revoluţionar la 1848, emigrant activ pentru cauza revoluţiei române de la 1848 şi pentru Unirea Principatelor în cadrul unei Europe unite.
Citeşte şi:
Semnificaţii istorice pentru data de 6 ianuarie: s-a născut, la Târgovişte, Ion Heliade Rădulescu