Procesele vrăjitoarelor din Transilvania. Femei schingiuite şi silite să recunoască în chinuri că se transformau în muşte
0Procesele contra vrăjitoarelor au început o dată cu „istoria modernă”, deci în secolul al XVI-lea, după descoperirea Americii şi după Reformă. Fenomenul a bântuit în ţările catolice şi protestante, fiind necunoscut în cele în cele ortodoxe sau în cele mahomedane. În Transilvania, procesele vrăjitoarelor au fost mai frecvente în timpul lui Mihai Apafi I (1632-1690).
În Europa, estimările privind numărul victimelor acuzate de vrăjitorie şi executate variază între 50.000 şi 100.000, iar în Transilvania au avut loc undeva la 500 de procese şi execuţii de vrăjitoare. Dacă recolta era proastă, dacă ploua prea mult sau prea puţin, dacă o vacă nu dădea lapte, dacă murea un porc vina o purtau „vrăjitoarele”. Dacă un felcer nepriceput nu putea împiedica moartea unui bolnav, spunea că suferise de „morbus maleficialis”, adică de o boală cauzată de vrăjitoare.
Se spunea că din împerecherea ruşinoasă a femeilor cu diavolii se năşteau urmaşi. Copilul unei vrăjitoare era sămânţa dracului. Toate acestea şi încă multe altele erau „dovedite” prin mărturisirile smulse vrăjitoarelor la interogatoriile chinuitoare luate prin schingiuire. Întregul avut al „vrăjitoarelor” revenea atunci Inchiziţiei. Cu cât erau prinşi mai mulţi eretici, cu atât mai mulţi bani se scurgeau spre tribunalele Inchiziţiei.
Vânătoarea vrăjitoarelor şi în Transilvania
Şi în Transilvania, aflată sub dominaţia străină, au fost transplantate practicile vânătorii de vrăjitoare. În secolul al XVII-lea au fost executate ca “vrăjitoare” 25 de femei nevinovate numai în împrejurimile oraşului Rupea.
Iată ce scria, în 1697, pe calendarul său “înţeleptul” sighişorean, consilierul municipal Michael Hirling:
“M-am dus la Keisd, a fost arsă o vrăjitoare”. Mai încolo, consilierul municipal, care era desigur, nu numai “înţelept”, dar şi gurmand, consemna cu grijă: “La Weisskirch a fost arsă o vrăjitoare. Era foarte frig. În casa parohială am mâncat o gâscă”.
Unui ţăran din Slimnic i s-a umflat gâtul, avea probabil amigdalită şi pentru aceasta o femeie a fost arsă ca vrăjitoare.
“Şi aşa se făcu – povesteşte reclamantul domnilor judecători – că până dimineaţa mi se umflă gâtlejul. Într-acestea am bănuit că totul mi se trăgea de la muierea lui Weingelt”.
Muştele principesei Apafi
Carol Gollner, autorul articolul <<Procesele “Vrăjitoarelor”>>, apărut în “Magazin istoric” (1967), spune că şi în nebunia soţiei principelui Mihai Apafi I al Transilvaniei s-a văzut opera “vrăjitoarelor”. Când principesa intra într-o cameră, lacheii trebuiau să alunge toate muştele, pe care ea le lua drept “vrăjitoare”. Dacă mai vedea totuşi o muscă pe masă, se schimbau imediat tacâmurile. Numeroase femei au fost interogate şi schingiuite, silite să mărturisească în chinuri că se transformaseră în muşte, pentru a o speria pe principesă. O dată “dovedită” vina, au fost arse pe rug. La astfel de procese, diverşi “martori” au afirmat că l-ar fi văzut pe “cântăreţul vrăjitoarelor” şezând pe cumpăna fântânii. Procesele aveau ca finalitate alungarea din oraş, torturarea, amendarea, dar ce cele mai multe ori, trecându-se prin diverse probe, se ajungea la decapitare, spânzurare sau ardere pe rug.
Cine erau martorii
“Arbitrariul era admis în aceste împrejurări. Martorii aruncau tot balastul superstiţiilor şi bârfelor din localitate asupra nenorocitei femei. Cine erau aceşti martori rezultă din procesul intentat vrăjitoarelor la Sighişoara, în anul 1715. Din cei 23 de martori citaţi, primul era un sperjur, al doilea cumnatul reclamantului, al treilea – <<un potrivnic pentru un ogor în litigiu>>, al patrulea – un beţiv, al cincilea - un duşman recunoscut al acuzatei, al şaselea – un hoţ, al şaptelea şi al optulea – soţia şi copilul reclamantului, etc. Şi totuşi, declaraţiile lor au pecetluit soarta unui om”, spune dr. Carol Gollner.
La Târgu Mureş, Sighişoara, Sibiu, Baia Mare, Braşov şi în aproape toate târgurile importante ale Transilvaniei sunt menţionate în această perioadă procese ale vrăjitoarelor. Procesele vrăjitoarelor pe teritoriul Transilvaniei au fost interzise în 1768 de împărăteasa Maria Terezia, deşi există dovezi că acestea au continuat şi după această dată.
Citeşte şi: