Misterioasa Peşteră Veterani, sanctuarul lui Zamolxis nedescifrat de nimeni. Legendele comorilor ascunse în peştera la care ajungi doar pe apă

Renumită atât pentru legenda sa, cât şi pentru accesul său mai neobişnuit şi ceva mai aventuros – făcut doar pe apă, peştera Veterani îşi are originea numelui după cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebeş şi care a refortificat peştera la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Peştera Veterani a stat întotdeauna în atenţia căutătorilor de comori din întreaga lume, care susţin că vestitul tezaur din argint al împărătesei Mariei Tereza aparţinând Imperiului Austro – Ungar sau comorile ţarului sârb Obrenovici ar fi ascunse într-o cavernă închisă cu stânci. Se spune că în vremea lui Cuza, Obranovici, prinţul Serbiei, care se certase cu fratele său, Mihai, a trecut în România cu 80 de cai care cărau saci cu aur. Toţi soldaţii sârbi care au adus această comoară, după ce a fost ascunsă, au fost omorâţi. Se mai spune că singurul indiciu al locului unde este comoara, este o piatră pe care este încrustat un şarpe.

Se vorbeşte şi despre comorile neamului Basarab, din care stareţul Nicodim, el însuşi descendent al familiei, ar fi luat o parte pentru a construi mănăstirea de la Tismana, iar restul comorii l-ar fi ascuns într-o peşteră din Clisura Dunării.

Legendele locului spun că, în peşteră, dacii au avut mult timp un altar unde se închinau lui Zamolxis şi în cinstea căruia făceau sacrificii, aşa explicându-se oasele de păsări şi animale descoperite de arheologi în câteva locaşuri săpate în piatră.

Acces doar pe apă

La peştera Veterani nu poţi ajunge decât pe apă. Cunoscută şi sub numele de „Peştera lui Veterani“, „Peştera din Pînza Curii“ sau „Peştera Piscabara”, grota este situată la o înălţime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totală de 173 de metri şi o lăţime de 40 de metri.Peştera Veterani îşi are originea numelui după numele lui Veterani, cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebeş şi care a refortificat peştera la sfârşitul sec. al XVII-lea.

FOTO cazaneledunarii.com.ro

Legendele locului mai spun că prin spărtura din peretele peşterii, dimineaţa, intră o rază de soare ce cădea exact pe altarul pe care dacii sacrificau păsările pe care le ofereau ca ofrandă zeilor. Povestea pare să fie confirmată de cantitatea mare de oase de păsări, găsite de arheologi în interior. Romanii, impresionaţi de această istorie străveche, dar şi pentru că grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigaţiei pe fluviu, au ridicat în interior nişte ziduri, i-au mai făcut câteva întărituri şi au transformat-o într-o mică cetate, pe care au botezat-o „Peth”.

Adăpostul haiducilor

În anul 1400, imperiul austriac ridică aici o fortăreaţă. În 1692, fortăreaţa este condusă de generalul austriac de origine italiană, Friedrico Veterani. La sfârşitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridică peste ruinele fortăreţei romane ziduri groase de 2 m şi înalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat. Grota putea adăposti maxim 250 de soldaţi şi era folosită ca refugiu în urma atacurilor turceşti din acea perioadă.  Fântâna din centrul grotei a fost construită de prizonierii turci. Peştera a fost şi adăpostul  haiducilor, în timpul celor două războaie mondiale, grota era folosită ca adăpost pentru muniţie şi hrană.

În Peştera Veterani s-au identificat resturi fosile de Ursus spelaeus şi hiena de peşteră, un fragment de ceramică veche şi fosile ale unor specii endemice. Vizitarea peşterii se face neapărat cu echipament adecvat şi asistaţi de un ghid speolog. Poate fi vizitată în tot timpul anului, dar în mod deosebit în perioada caldă, mai – octombrie.

Vă mai recomandăm:

Clisura Dunării, punct de atracţie pentru regizorii români şi televiziunile internaţionale

Imagini spectaculoase din Cazanele Dunării în noul single al trupei Voltaj