Hanul Roşu, bordel în perioada interbelică, sediul Şantierului Naval pe vremea comuniştilor

A doua construcţie ca vechime din Severin, ridicată în anul 1836, în acelaşi an cu Carantina, a avut de-a lungul timpului, atracţiile ei. Printre ele, femeile de moravuri uşoare care îşi ofereau serviciile bogătaşilor ce se cazau în stabiliment.

Hanul Roşu a fost una din cele şapte-opt case arătoase existente în oraş în 1841, când a avut loc mutarea instituţiilor administrative judeţene de la Cerneţi. Situat în colţul sud-estic al actualei pieţe Ştefan cel Mare, pe str. Aurelian, Hanul Roşu a fost ridicat, probabil, de negustori greci, într-o epocă de dezvoltare a tranzitului de mărfuri dinspre Schela spre Cerneţi, se arată în Dicţionarul Enciclopedic al judeţului Mehedinţi, lucrare coordonată de Ileana Roman şi dr. Tudor Răţoi, directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

Hanul avea pivniţe, folosite ca depozite de mărfuri, odăi de închiriat, ospătărie şi prăvălii, ale căror uşi cu obloane metalice masive se deschideau spre strada Aurelian şi spre piaţă, şi, probabil, o curte gospodărească destinată carelor şi adăposturilor pentru animale. Beneficia de o aşezare strategică – în apropierea carantinei, nu departe de graniţă şi vamă, cu faţada principală spre vest, cu vedere spre Dunăre şi Schela Cladovei, de unde coborau vapoarele. Alegând acest loc de construcţie, negustorii greci au anticipat avantajele conferite de proximitatea portului (1851), a Poştei şi Telegrafului, a şoselei legând Vârciorova de Turnu Severin (bd. Carol), şi a gării (odată cu construcţia căii ferate).

Muzeograful severinean Ecaterina Bosoană, într-un material intitulat “Zidiri uitate: Hanul Roşu”, publicat în revista “Drobeta”, scrie că în anul 1877 Hanul Roşu păstra încă vechea denumire. “Ulterior, în anii de prosperitate pe care îi parcurge Severinul, proprietarul o va fi schimbat în Hotel Central, moda numelor de rezonanţă occidentală – Regal, Europa, Grand, Orient – existând în mai toate oraşele mici de provincie. Tot atunci va fi apărut scara interioară din marmură roşie şi tot atunci se va fi transformat curtea gospodărească a hanului  în grădina Hotelului Central, frecventată de severineni pe la 1880 alături de alte localuri: Weesler, Artner şi Sauer, Casele Cârjeu, Grand Hotel, Apollo, Poarta de Fier şi Carul cu bere”, spune Ecaterina Bosoancă.

Grădina Hotelului Central era vestită pentru reprezentanţiile teatrale sau cinematografice. În 1908 documentele consemnează organizarea în grădina Hotelului Central a unei adevărate gale de film.  Grădina şi Hotelul Central vor dăinui în perioda interbelică, ani în care hotelul capătă şi o atracţie specială, conferită de prezenta prostituatelor. Administraţia comunistă îl va transfera în proprietatea statului. Hotelul Central a adăpostit în anii 50 Serviciul de Proiectări al Şantierului Naval, ulterior sediul Întreprinderii de livrări şi produse petroliere, mai spune muzeograful Ecaterina Bosoancă.

De-a lungul anilor, clădirea a suferit o serie de modificări, uşile exterioare de la parter, cu excepţia intrării în gang, au fost transformate în ferestre, locul lor fiind încă marcat de prezenţa treptelor. Pe zidul dinspre grădină, lângă una din ferestrele  de la etaj, tencuiala căzută dezvăluie câteva litere decolorate din textul unei reclame aşternute la începutul veacului şi care lăuda calităţile cremei orientale de la Orşova. 

Astăzi adăposteşte mai multe mai multe familii de chiriaşi cu venituri modeste, fără preocupări privind istoricul sau conservarea clădirii. Punerea în valoare a acesteia, printr-o restaurare şi o amenajare corespunzătoare, le-ar prilejui severinenilor descoperirea unui spaţiu în care pot  găsi un sens al locului şi al timpului trecut.

Citiţi şi:

Ctitorul Palatului Cultural “Theodor Costescu” şi-a vândut averea pentru a finaliza lucrările

Palatul Justiţiei din Turnu Severin se poate prăbuşi la un cutremur puternic