Fără rivale în ţară la kaiac-canoe/ Sânziana Micuţari, vicecampioană europeană la kaiac-canoe

A plecat departe de casă, pentru a face performanţă în sport. De doi ani, face parte din lotul naţional al României, de kaiac-canoe. 

A părăsit în urmă cu trei ani oraşul natal pentru a veni la Orşova şi a face performanţă în kaiac-canoe. A îmbrăţişat astfeş o şansă pe care o aştepta de mult, pentru că hotărâse încă din copilărie că, dacă va fi nevoie, va pleca din Gura Humorului pentru a se dedica sportului.

„Când eram mică, vroiam să fac un sport, dar nu ştiam ce anume. Tot timpul îi spuneam mamei că dacă or să vină să mă selecteze, o să plec, n-o să stau acasă”, îşi aminteşte Sânziana Micuţari.

N-a stat, aşadar, pe gânduri, atunci când a venit propunerea de a veni la Orşova, la clubul de kaiac-canoe. Mai mult i-a luat să-şi convingă părinţii s-o lase să plece.

Recunoaşte însă că primul an petrecut în Mehedinţi n-a fost deloc uşor, însă vede toată această experienţă dificilă drept un sacrificiu necesar. „La început, nu m-au lăsat ai mei, pentru că era prea departe de casă.

Până la urmă i-am convins. Mi-a fost destul de greu, plângeam, nu eram obişnuită cu o astfel de viaţă. Îmi vedeam părinţii la trei luni, apoi din ce în ce mai rar, la şase luni”, îşi aminteşte sportiva. 

„Kaiacul este cel mai greu sport pentru fete”
Cum era de aşteptat, s-a obişnuit repede cu viaţa de sportiv, rezultatele notabile obţinute în competiţii determinând-o să meargă mai departe şi să nu se abată de la ceea ce avea să înceapă.

Pe podium a reuşit să urce de la bun început. „După primele şase luni de antrenamente, a venit şi primul meu concurs, Campionatul Naţional de la Piteşti, unde am venit pe locul trei”, spune Sânziana.

A constatat, cu timpul, că rezultatele sunt pe măsura eforturilor pe care le depui. A muncit mult pentru a ajunge la performanţele din rpezent: este campioană naţională, dar şi vicecampioană europeană.

„A fost selecţionată la clubul nostru sportiv în urmă cu trei ani, de antrenorul Ilie Bănădiuc.

De vreo doi ani face parte şi din lotul naţional al Romaniei, iar în 2010 a luat două medalii: argint la proba olimpică de kaiac şi bronz la kaiac dublu, 1000m, probă neolimpică.

În ţară, nu prea are rivale. E numărul unu. Unde trage, câştigă. Acum e în anul al doilea la lot, unde eu sunt antrenor principal. Este numarul 1.

Sperăm ca în 2011, când avem şi Mondiale şi Europene, să luăm o medalie de aur. Ăsta e obiectivul nostru, dar şi al ei, bineînţeles”, ne-a spus Bebe Alexandru Zabet, antrenorul tinerei.

Pe lângă aurul la campionatele Mondiale şi Europene de anul viitor, Sânziana îşi doreşte să participe şi la Olimpiadă.

Întrebată ce sfaturi i-ar da unui părinte în ceea ce priveşte alegerea unui sport pentru un copil, ea ne-a răspuns: „Să se gândească ce sport mai întâi. Kaiacul e cel mai greu pentru fete. Nu le-aş recomanda. Pot să aleagă atletism sau orice altceva”.  

Profil
Născută: 23 iunie 1994, Gura Humorului- judeţul Suceava
Studii: elevă cls. a X-a, Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Orşova
Experienţă: de 3 ani, face kaiac-canoe  

Cum consideri că sunt tinerii în ziua de azi?
S.M.: „Nu se gândesc la ei şi dacă ar putea, n-ar munci deloc pentru ceea ce au. Aşteaptă ca ceilalţi să le dea tot ce au nevoie. În plus, sunt invidioşi pe ceea ce câştigă alţii prin  trudă sau poate chiar prin sacrificii”. 

Mai merită să fii sportiv?
S.M.: „Pe de o parte, da, pe de alta, nu. Nu suntem văzuţi aşa cum ar trebui. Muncim enorm şi nu ni se recunoaşte adevărata valoare. Spun asta, pentru că foarte mulţi ne invidiază pentru ceea ce am câştigat, însă nu-şi imaginează cât efort am depus pentru asta. Ne-am sacrificat, până la urmă, copilăria. Pe de altă parte, avem satisfacţia că nu am muncit degeaba”.
 
Ce-i place?
"Îi admir pe cei care ştiu să se comporte cu cei din jur, pe cei care ştiu să vorbească şi pe cei sinceri. Accept oamenii corecţi, de încredere şi pe cei care ştiu să se facă plăcuţi". 

Ce nu-i place?
"Minciuna, neonorarea promisiunilor şi invidia. Totodată, nu-i suport pe cei care te înşală, făcându-te să crezi că îţi sunt prieteni în faţă, iar în spate te vorbesc de rău".