Cele mai bune bancuri cu Ştefan cel Mare. De ce le spune voievodul boierilor să treacă la economii severe

„Adevărul” vă prezintă o selecţie cu cele mai savuroase glume care circulă pe Internet pe seama voievodului Moldovei, Ştefan cel Mare.

1. Ştefan cel Mare umbla cu voinicii după el prin Ţara Moldovei. Trecând pe lângă un lan de grâu, aud o voce dumnezeiască ce cânta de se oprea în loc apa izvoarelor şi amuţeau păsările câmpului.
Ştefan se îndreptă spre locul cu pricina, prin grâul înalt cât omul, şi zări un prunc ca de vreo zece ani ce cânta cu atâta foc.
- Cum te cheamă, pruncule cu glas de aur?, întrebă Ştefan.
- Gică Petrescu, Măria Ta.

2. Turcii au aflat că într-un sat din Muntenia sunt numai fecioare. Se pregătesc ei de o campanie peste Dunăre şi pleacă în satul cu pricina. Ajunşi acolo, dau într-adevăr de un sat numai cu fecioare. Se pun ei pe treabă şi spre seară se adună în tabăra lor, obosiţi, fiecare lăudându-şi bărbăţia.
Un singur turc, mai slăbuţ, supărat, îi spune paşei:
- Mărite paşă! În satul ăsta mai este o babă, care-i virgină încă. Eu n-am reuşit nimic.
- Nu-i nimic. Mergem cu toţii la ea acum.
Merg turcii de înconjoară casa babei şi încearcă să intre pe uşă, dar baba îi aruncă afară pe geam. După ce se plictisesc turcii de ieşit pe geam, baba iese în prag, îşi pune mâinile în şolduri şi spune:
- Nu s-a născut încă turcul care s-o dezvirgineze pe Baba Novac!

3. Ştefan cel Mare convoacă boierii la o şedinţă.
- Boieri dumneavoastră, trebui să treşem de-amu la iconomii severe, cheltuim prea mult cu ascuţitul săbiilor, propun să-i tăiem pe turci în trei, să nu-i mai tăiem în patru.
- Da’ di şe să faşem economii, Măria Ta?
- Din prişina datoriilor externe! Peste vreo lună, iar şedinţă, turcii să fie tăiaţi numai în două, pentru economie cu ascuţitul săbiilor.
- Da’ di şe, Măria Ta?
- V-am spus. Din prişina datoriilor externe! Altă şedinţă, turcii să fie de-amu numai înţepaţi puţin, sabia să fie trasă uşurel înapoi.
- Da’ şe-s datoriile aiestea externe, Măria Ta?
- Apoi, boieri dumneavoastră, datoriile externe nu sunt ale mele, nu sunt ale noastre, ci ale urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul veacurilor!

4. Ştefan cel Mare, la război:
- Pi cai, oşteni! La care, un răzeş din mulţime:
- Şi io picai, Măria ta!

5. Ştefan cel Mare, văzând ca ţara-i în mare primejdie, se scoală din mormânt şi lansează apelul:
- Unde sunteţi voi, răzeşii mei?
Cei chemaţi răspund prompt:
- În Ardeal, Măria Ta!

6. Ştefan cel Mare adunase oastea în vederea unei bătălii cu turcii. Ca de obicei, îşi îmbărbătează supuşii, strigând de răsună valea:
- Încălecaţi, moldovenii mei!
Ca un tunet răspund răzeşii:
- Încălecăm, Măria Ta! După ce zdrobesc bine oastea turcească, se întâlnesc cu toţii la locul de adunare.
Ştefan porunceşte:
- Descălecaţi, oştenii mei!
- Descălecam, Măria Ta! Descălecând, Ştefan zăreşte într-un tufiş un pachet de biscuiţi.
Citind cu atenţie eticheta, puţin nedumerit, ridică pachetul de biscuiţi, spunând:
- Biscuiţi, oştenii mei! - Biscuim, Măria Ta!

7. Odată, îl atacau turcii pe Ştefan cel Mare. Voievodul, când îi vede că se-apropie, se suie pe o motocicletă, îşi ia o mitralieră şi dă iama prin ei. Îi omoară pe toţi... A doua zi, turcii atacă din nou. Când vede asta, Ştefan încalecă peun Harley-Davidson, îşi ia două mitraliere, câte una în fiecare mâna, şi-i omoară iarăşi pe toţi.
Când văd turcii asta, se duc la mama lui Ştefan:
- Ştiţi, fiul dvs. ne bate în fiecare zi. Nu puteţi să vorbiţi şi dvs. cu el s-o lase mai moale?
Maică-sa promite că o să vorbească cu voievodul. După încă o zi, văd turcii că Ştefan nu mai iese pe motocicletă. Bucurie mare, dar nu atacă încă, vor să fie siguri. După încă o zi, tot linişte. A treia zi, îşi iau turcii inima-n dinţi şi se apropie de cetate, să o atace.
La un moment dat, apare Ştefan pe HD, cu mitralierele în mână:
- Ha! Aţi rupt-o-n fericire, că mama nu-i acasă!

8. Era pe vremea lui Ştefan cel Mare, când ajung turcii peste Moldova, şi vine la Măria Sa un angajat de-al său:
- Ştefane, Ştefane, au intrat turcii în ţară, e urgie!
- Nu-i nimic, câţi sunt?
- 10000, Măria Ta!
- Şi noi?
- 1000...
- Bine, adu-mi armura şi mantaua cea roşie...
- Dar de ce mantaua roşie?
- Păi, dacă mă rănesc, să nu vadă oştenii sânge la mine şi să lupte mai departe.
Zis şi făcut. Câştigă moldovenii şi vin peste un an iar turcii:
- Măria Ta, bla, bla, bla...
- Nu-i nimic, câţi sunt?
- 15000...
- Şi noi?
- Păi, am mai rămas vreo 720...
- Bine, adu-mi armura, pelerina roşie şi pantalonii mei maro...

9. Ştefan cel Mare stătea în sala mare a palatului şi se uita la video. Un film meseriaş cu Van Damme. La un moment dat, intră aprodul Purice ca o vijelie în sală şi spune pe nerăsuflate:
- Măria Ta, a intrat turcul în ţară!
- Sunt mulţi?, întreabă Ştefan.
- Câtă frunză şi iarbă, Măria Ta!
- De unde naiba facem rost de atâtea scaune, aproade Purice?!

10. Ştefan cel Mare, după o luptă:
- Bă, care a băut aseară, înainte de bătălie, un pas în faţă!
Tremură toţi, dar numai vreo trei au curajul să iasă în faţă.
- Bine, voi — la săpat tranşee, restul — hai să ne dregem...